Am cumparat in urma cu un an, "Convorbiri cu Regele Mihai I" dar nu am apucat sa citesc cartea. Pe carte este inscris un autograf de la insusi Majestatea Sa :)
Aseara am lecturat primele pagini, am luat microbul si abia astept sa las scrisul pe blog...ca sa pot citi cartea.
16.11.2010
02.11.2010
Dreptatea din ceruri…
Aud la radio o ştire, în mod automat dau mai tare aparatul. La unul dintre posturile naţionale pe care le ascult, crainica anunţa moartea lui Mihai Chiţac. Cumva, parcă ţinînd de o tragedie greacă, fostul general moare cu doar trei zile înainte de a fi împlinit vârsta de 82 de ani.
Revoluţia m-a prins la o vârstă mult prea fragedă pentru a înţelege, la acel moment, ce se întâmplă în jurul meu. Peste ani destinul m-a îndreptat spre studiul istoriei, o experienţă care a durat mai bine de şase ani, şi în care preocuparea mea a fost legată doar de acest domeniu.
Revenind la Mihai Chiţac, avem acumulate, ca şi în cazul lui Victor Stănculescu, un alt general al revoluţiei, o sinteză de fapte şi verdicte. Verdictele, în cazul lui Chiţac, sunt pe măsura unor fapte considerate atât din punct de vedere moral cât şi legal reprobabile.
Momentul de la Timişoara din timpul Revoluţiei, în care generalul Chiţac alături de alţi generali, inclusiv Stănculescu, au fost trimişi de Ceauşescu să reprime evenimentele de-acolo, este punctul culminant al destinului ce va urma pentru Mihai Chiţac. În urma deciziilor şi acţiunilor, contestate ulterior ale acestuia, a urmat o degradare militară până la gradul de soldat şi o condamnare de 15 ani.
Procesele şi recursurile fostului general au durat ani şi ani. Se aştepta, mai ales, din partea victimelor dreptatea. La vârsta de 80 de ani, Chiţac ajunge să calce pragul închisorii, dar între timp trecuseră două decenii de la Revoluţie.
În mod evident, nu mai era personajul de pe vremuri. Timpul trecuse, iar vârsta înaintată adusese pentru fostul comandant al Trupelor Chimice chinurile unor boli cronice.
”Vălul de ceaţă” din jurul dosarului Revoluţiei, necunoaşterea adevăraţilor responsabili ai masacrului din decembrie ’89, condamnările unor prezumtivi călăi care devin posibile victime, face ca, la final, să crezi că dreptatea se află, undeva, în ceruri.
25.10.2010
ziua regelui
Astăzi, este ziua Regelui Mihai I. Împlineşte 89 de ani. Îi doresc Majestăţii Sale multă sănătate, pentru că, bănuiesc, la o asemenea vârstă nu îţi mai doreşti altceva.
Una dintre cele mai emoţionante zile din viaţa mea :), a fost cea în care l-am cunoscut, în sfârşit, pe Rege. Era 17 decembrie 2010, la Săvârşin. O amintire de neuitat pentru mine.
Postarea conţine poze pe care le găsesc mai speciale.
Una dintre cele mai emoţionante zile din viaţa mea :), a fost cea în care l-am cunoscut, în sfârşit, pe Rege. Era 17 decembrie 2010, la Săvârşin. O amintire de neuitat pentru mine.
Postarea conţine poze pe care le găsesc mai speciale.
18.10.2010
să mai şi râdem
Ospatar, poti sa-mi prajesti mai bine puiul? Imi mananca toata salata!
- Asta e o veste buna! raspunse el sarutand-o
- Mama a obtinut divortul si va veni sa locuiasca cu noi...
plin de rechini. Luati de sub scaune vestele de salvare si cutiuta cu crema...
Este ca sa va ungeti pe corp, impotriva rechinilor.
- Si nu ne mai mananca?
- Ba da, dar cu scarba!
Bunicul il intreaba pe nepotel:
- Cum il cheama pe neamtul ala mic care imi tot ascunde lucrurile?
- Alzheimer, bunicule!
Cele trei mari dorinte ale barbatului:
1.sa fie asa frumos cum crede maica-sa ca e!
2.sa fie asa bogat cum crede fiu-su ca e!
3.sa aiba atatea femei cat suspecteaza nevasta-sa ca are!
Aveti schiuri si bocanci de schiuri marimea 56?
- Ce marime?
- 56.
- Dar pentru ce va mai trebuie schiuri?
Maria il striga pe Ion:- Cum il cheama pe neamtul ala mic care imi tot ascunde lucrurile?
- Alzheimer, bunicule!
Cele trei mari dorinte ale barbatului:
1.sa fie asa frumos cum crede maica-sa ca e!
2.sa fie asa bogat cum crede fiu-su ca e!
3.sa aiba atatea femei cat suspecteaza nevasta-sa ca are!
Aveti schiuri si bocanci de schiuri marimea 56?
- Ce marime?
- 56.
- Dar pentru ce va mai trebuie schiuri?
- Ioane, hai in casa, ca ploua!
- Lasa, stau afara, ca ploua si aici!
- Parinte, in Rai se joaca fotbal?
- Trebuie sa ma documentez, vino maine!
A doua zi:
- Parinte, ai raspunsul?
- Da, fiule. Am o veste buna si una rea.
Cea buna: Da, se joaca fotbal.
- Si cea rea?
- Joi ai meci!
17.08.2010
29.06.2010
gratitudine
...pentru toti cei care, ieri, mi-au transmis felicitari cu ocazia aniversarii zilei de nastere. si multumesc, oricum, tuturor celor care poate au uitat, dar au un gand bun pentru mine :))
22.06.2010
mulţumesc
(autor necunoscut)
Mulţumesc că: ….
1. plătesc taxe, pentru că înseamnă că am de lucru.
2. hainele cu care sunt îmbrăcat mă cam strâng, pentru că înseamnă că am de mâncare
3. am o umbră ce mă urmăreşte când lucrez, pentru că înseamnă că mă bucur de soare
4. trebuie să tai iarba, să curăţ pereţii şi să curăţ jgheaburile, pentru că înseamnă că am o casă
5. de locul de parcare la capătul îndepărtat al garajului, pentru că înseamnă că pot să umblu
6. de factura scumpă a încălzirii, pentru că înseamnă că am căldură
7. de toate plângerile împotriva guvernului pentru că înseamnă că am libertate de exprimare
8. că mă trezeşte deşteptătorul dimineaţa, pentru că înseamnă că sunt viu
21.06.2010
o nouă "faţă"
schimbare la faţă , de fapt, a culorilor pt blog. imi place:)) doar că îmi trebuie câtva timp până mă acomodez :))
02.05.2010
1 MAI - filosofii de viaţă
De 1 Mai, americanii muncesc.
De 1 Mai, vest- europenii fac proteste în stradă.
De 1 Mai, românii merg la grătare.
Haideţi, atunci, să ne întrebăm, la modul ironic, în continuare, de ce noi suntem unde suntem, iar alţii sunt unde sunt.
Unii au simţul muncii, alţii au simţul protestului, noi avem "(ne)simţirea" nimicului.
Cu stimă...
De 1 Mai, vest- europenii fac proteste în stradă.
De 1 Mai, românii merg la grătare.
Haideţi, atunci, să ne întrebăm, la modul ironic, în continuare, de ce noi suntem unde suntem, iar alţii sunt unde sunt.
Unii au simţul muncii, alţii au simţul protestului, noi avem "(ne)simţirea" nimicului.
Cu stimă...
14.04.2010
08.04.2010
"am o relaţie zbuciumată cu românia"
De foarte mult timp nu am mai scris pe blog. Motivele? Of, asta nu-mi cereţi! Astăzi, gata, la treabă.
Mă gândeam despre ce să scriu? Să scriu frivolităţi nu-mi prea vine :) să scriu despre actualitatea politică, economică sau socială chiar nu vreau :D
Scanam presa de zilele trecute, şi găsesc un interviu acordat pentru EVZ de către Marie Rose Mociorniţă.
Dacă este femeie pe care să o admir acum, Marie Rose Mociorniţă este!
Ce-mi place la dânsa? Fineţea, bunul-gust, bunul-simţ, clasa, rafinamentul, inteligenţa, ambiţia şi curajul.
Ce păcat că nu găsim parfumul de-altădată...
Mă gândeam despre ce să scriu? Să scriu frivolităţi nu-mi prea vine :) să scriu despre actualitatea politică, economică sau socială chiar nu vreau :D
Scanam presa de zilele trecute, şi găsesc un interviu acordat pentru EVZ de către Marie Rose Mociorniţă.
Dacă este femeie pe care să o admir acum, Marie Rose Mociorniţă este!
Ce-mi place la dânsa? Fineţea, bunul-gust, bunul-simţ, clasa, rafinamentul, inteligenţa, ambiţia şi curajul.
Ce păcat că nu găsim parfumul de-altădată...
19.03.2010
05.03.2010
02.03.2010
01.03.2010
mărţişor
Un mărţişor de 1 Martie- forţăm primăvara să se ivească de după colţ :)
Gânduri bune tuturor.
Mihaela
28.02.2010
22.02.2010
ion iliescu la congresul psd
Mottto: Culmea Congresului PSD: să candideze Geoană şi să iasă Preşedinte tot Traian Băsescu
Pe scurt:
Ion Iliescu a fost sâmbătă la Congresul PSD cel mai lucid politician roşu. Majoritatea analiştilor şi jurnaliştilor au recunoscut acest lucru.
Şi, în mod cert, cel mai câştigat!!
A decontat toate cele îngiţite în politică de-a lungul timpului, a creat culoarul câştigător pentru Ponta, a conturat linile viitoare de acţiune (depăşirea fazei de manelizare, de vanghelizare şi de baronizare etc.) a partidului.
Văzându-i energia, retorica, coerenţa şi entuziasmul, la cei 80 de ani, Iliescu ar putea încă vreo 20 să facă politică. Ceea ce e dramatic pentru PSD şi garnitura "tinerilor" de 60 de ani- adică tocmai generaţia Năstase. Astfel că, ce să mai zicem de nenea Ponta la cei 38 de anişori ai lui. ...Ponta care, de fapt, e o Po(a)ntă, dar în fine, nu dăm sugestii adversarilor :D. Nimic nou pentru PSD!
În rest, să le fie de bine psd-iştilor, dorindu-le opoziţie cât mai îndelungată :D:)
Ps1: forţa surprinsă sâmbătăt la Iliescu arată slăbiciunea PSD.
Ps2: indiferent de păreri, opţiuni şi preferinţe, o regulă de aur în politică pentru a fi pragmatic este aceea de a recunoaşte calităţile adversarului. Ion Iliescu este, incontestabil, un om politic vexat.
Ion Iliescu a fost sâmbătă la Congresul PSD cel mai lucid politician roşu. Majoritatea analiştilor şi jurnaliştilor au recunoscut acest lucru.
Şi, în mod cert, cel mai câştigat!!
A decontat toate cele îngiţite în politică de-a lungul timpului, a creat culoarul câştigător pentru Ponta, a conturat linile viitoare de acţiune (depăşirea fazei de manelizare, de vanghelizare şi de baronizare etc.) a partidului.
Văzându-i energia, retorica, coerenţa şi entuziasmul, la cei 80 de ani, Iliescu ar putea încă vreo 20 să facă politică. Ceea ce e dramatic pentru PSD şi garnitura "tinerilor" de 60 de ani- adică tocmai generaţia Năstase. Astfel că, ce să mai zicem de nenea Ponta la cei 38 de anişori ai lui. ...Ponta care, de fapt, e o Po(a)ntă, dar în fine, nu dăm sugestii adversarilor :D. Nimic nou pentru PSD!
În rest, să le fie de bine psd-iştilor, dorindu-le opoziţie cât mai îndelungată :D:)
Ps1: forţa surprinsă sâmbătăt la Iliescu arată slăbiciunea PSD.
Ps2: indiferent de păreri, opţiuni şi preferinţe, o regulă de aur în politică pentru a fi pragmatic este aceea de a recunoaşte calităţile adversarului. Ion Iliescu este, incontestabil, un om politic vexat.
20.02.2010
râdeţi...sau plângeţi, după cum vă vine
LEGEA MINISTERELOR
În orice minister exista un grupsor de oameni care muncesc, dar ei nu pot fi gasiti decât foarte greu.
LEGEA LUI PAUL VALÉRY
"Politica este arta de a-i împiedica pe oameni sa se amestece în treburile care-i privesc."
PRINCIPIUL MINISTRILOR DE FINANTE
Regula e ca impozitul trebuie sa fie mai mic decât salariul.
Dar viaţa ne obligă la concesii.
LEGEA FONDULUI FUNCIAR
Pamântul e ca lumina: se distribuie, dar nu se împarte.
LEGEA CASELOR NATIONALIZATE.
Cui are, nu i se va lua. Cui n-are, nu i se va da.
ALTERNATIVA FATALISTA
Ori cu totii sa muriti, ori cu totii sa scapam!
IPOTEZA FUNAR
Maghiarul fiind un român stricat, noi trebuie sa-l reparam.
DISTRIBUIRIEA SPATIULUI
a) Este loc sub soare pentru toata lumea.
b) Inutil, pentru ca toata lumea vrea la umbra.
LEGEA CIOCOIRII
Un cap ridicat la putere devine patrat.
AXIOMA CIOLANULUI
Un cetatean ridicat de tovarasi devine domn.
AXIOMA LIBERALA.
Tot ce e de stat – sta.
LEGEA PRIVATIZĂRII
Daca din ceva scoti ceva, te poate prinde; mai bine iei cu totul.
REGULA PARTIDELOR
Unde nu e cap, sunt multe aripi.
CONSTANTA LUI PRUTEANU
Toata lumea a tras:
armata – în unii,
securitatea – în altii,
justitia – de timp,
nomenclatura – foloase,
poporul – nadejde.
AXIOMA UDMR
Îi dai ungurului dreptul, el vrea si stângul.
TEOREMA NOSTALGICA
O dreapta nu poate sa fie paralela cu o stânga.
LEGEA PESIMISTA A TRANZITIEI
Drumul spre Mai Bine trece prin Mai Prost si se înfunda acolo.
LEGEA OPTIMISTA A TRANZITIEI
Drumul spre Mai Bine trece prin noi. Ramân cicatricele.
LEGEA CEA MAI OPTIMISTA A TRANZITIEI
Drumul spre Mai Bine trece prin noi. Ramân ei.
LEGEA ELECTORALA
Urna scapa turma.
STRAVECHEA REGULA A INFORMATORULUI
Torna, torna, fratre !
LEGEA SUPRAPUNERII
Vor fi ceea ce au fost, si mai mult decât atât. Ne vor da lectii. Si ne va place.
VECHEA LEGE PARLAMENTAR-GUVERNAMENTALA A LICHIDELOR, FLUIDELOR, VÂSCOASELOR SI LIPICIOASELOR
Daca nu curge, pica. Cât curge, nu pică.
VARIANTA FOLCLORICA ( PARDON! )
În legatura cu coruptia, multor factori de decizie li se corupe în 14.
LEGEA CIRCULATIEI
Drumul cel mai scurt între doua gropi trece întotdeauna printr-o groapa.
CONSTANTA PUTERII sau PRINCIPIUL TITIREZULUI
Ca sa ramâi în picioare, trebuie să fii învârtit.
PRINCIPIUL FANUTIAN ATARAXIC
"Munca îl înnobileaza pe om, dar lenea n-a omorât pe nimeni.."
PROPORTIONALITATEA NOSTALGICA
Înainte era bine.. Înapoi era si mai bine.
OBSERVATIA OPOZITIEI LA LEGEA GRAVITATIEI
“Toate lucrurile cad în jos” – dar, din pacate, nu se precizeaza CÂND.
AXIOMA BEZNELOR
Viteza întunericului este riguros egala cu cea a luminii, când nu e chiar mai mare.
Banc de criză
Ce gândesc un optimist şi un pesimist despre criză:
Pesimistul: De la cine?
Via e-mail
15.02.2010
11.02.2010
emisiune radio
Puteţi asculta aici o emisiune radio (Şueta de la ora 5) în care invitat este senatorul PD-L de Hunedoara (colegiul Orăştie- Brad), Dorin Păran.
Fără filozofie, senatorul democrat-liberal dezbate, la Radio Color Orăştie, unele dintre problemele de actualitate pe care le au cetăţenii din colegiu şi nu numai.
Audiţie bună.
Fără filozofie, senatorul democrat-liberal dezbate, la Radio Color Orăştie, unele dintre problemele de actualitate pe care le au cetăţenii din colegiu şi nu numai.
Audiţie bună.
04.02.2010
20 de răspunsuri
Tocmai când "dinamica" avea de suferit pe blogul meu (din motive care şi pe mine mă depăşesc), primesc o leapşă prinsă într-o postare sub formă de ciorbă. Pătrunjelul Verde îmi aruncă provocarea de a spune 10 de lucruri de care îmi este frică şi alte 10 care au efect invers.
Menţiunea Pătrunjelului este că trebuie să fiu sinceră!. .... o să fiu.... e prea frig afară ca să mint :D.
Aşadar:
Imi este frică:
1. că trebuie să scriu de ceea ce îmi este frică. adică, ce, sunt la psiholog acum?
2. de înălţime
3. de proştii care se cred deştepţi
4. de profesorul de matematică din şcoala generală (şi acum, da, şi acum) :)
5. să folosesc aparate electrice- electronice- electrocasnice în momentul în care le cumpăr, de teamă să nu le stric
6. îmi este frică să nu iau viruşi pe calculator (deşi am luat o grămadă :D)
7. mi-e frică de şerpi (poate se pune că mi-e scârbă şi de şoareci, ca să nu trebuiască să-mi enumăr aici toate vulnerabilităţile :)))
8. vorba Pătrunjelului, mi-e frică că o să mi se audă gândurile
9. mi-e frică de canalele de pe străzi
10. mi-e frică de Dzeu (chiar pe primul loc se situează frica asta)
Nu imi este frica:
1- 10. NU mie frică de nimic, cu excepţia fricilor enumerate mai sus :D
Menţiunea Pătrunjelului este că trebuie să fiu sinceră!. .... o să fiu.... e prea frig afară ca să mint :D.
Aşadar:
Imi este frică:
1. că trebuie să scriu de ceea ce îmi este frică. adică, ce, sunt la psiholog acum?
2. de înălţime
3. de proştii care se cred deştepţi
4. de profesorul de matematică din şcoala generală (şi acum, da, şi acum) :)
5. să folosesc aparate electrice- electronice- electrocasnice în momentul în care le cumpăr, de teamă să nu le stric
6. îmi este frică să nu iau viruşi pe calculator (deşi am luat o grămadă :D)
7. mi-e frică de şerpi (poate se pune că mi-e scârbă şi de şoareci, ca să nu trebuiască să-mi enumăr aici toate vulnerabilităţile :)))
8. vorba Pătrunjelului, mi-e frică că o să mi se audă gândurile
9. mi-e frică de canalele de pe străzi
10. mi-e frică de Dzeu (chiar pe primul loc se situează frica asta)
Nu imi este frica:
1- 10. NU mie frică de nimic, cu excepţia fricilor enumerate mai sus :D
25.01.2010
tată pentru fiica ta
Dezamăgită că republicanul Scott Brown a câştigat în urmă cu şase zile statul Massachusetts pentru Senat (postul fusese, până la deces, al lui Ted Kennedy aproape 50 de ani) m-am decis să mă "depărtez" de politica americană.
Nici una, nici alta, în navigarea pe net, am găsit o melodie (pe care o dedic tatălui meu) foarte amuzantă şi o carte (cartea nu e cu dedicaţie pentru tata, el a fost şi este un tată "de comitet") :))) în acelaşi "ton".
Nici una, nici alta, în navigarea pe net, am găsit o melodie (pe care o dedic tatălui meu) foarte amuzantă şi o carte (cartea nu e cu dedicaţie pentru tata, el a fost şi este un tată "de comitet") :))) în acelaşi "ton".
21.01.2010
Uimitor!!! Se întâmplă la Senat
este vorba de cel american.
Un senator, Robert Byrd, deplânge, în mod sincer, dispariţia unui coleg şi prieten, anume, senatorul Ted Kennedy, în plen.
Filmuleţul acesta m-a făcut să îmi dau seama că, probabil, şi lacrimile fac parte din maturitatea politică a unui popor şi a unor politicieni.
Eu cred că este emoţionant momentul...
PS: Ted Kennedy, a decedat în luna august a anului trecut. În urmă cu două zile am găsit filmuleţul pe net.
Un senator, Robert Byrd, deplânge, în mod sincer, dispariţia unui coleg şi prieten, anume, senatorul Ted Kennedy, în plen.
Filmuleţul acesta m-a făcut să îmi dau seama că, probabil, şi lacrimile fac parte din maturitatea politică a unui popor şi a unor politicieni.
Eu cred că este emoţionant momentul...
PS: Ted Kennedy, a decedat în luna august a anului trecut. În urmă cu două zile am găsit filmuleţul pe net.
20.01.2010
ard în flăcări violete
1. Fabulaţie
Simt cum, atunci când merg în unele locuri sunt secătuită de energie. Pur şi simplu mintea şi corpul nu mă mai ascultă.
În mod normal nu port aproape niciodată culoarea violet. Nu-mi place! Ăsta să fie motivul pentru care sunt "secătuită"?
Am unele contradicţii, discuţii etc. cu duşmani. Vă pot mărturisi că violetul este purtat de adversari... asta ca să vă daţi seama ce greu poate să îmi fie uneori:) şi totuşi rezist!:)
2. Realitate
De la discuţia pornită imediat după alegeri de dl. Hrbenciuc, şi până la faptul că dl-ui C. Antonescu i se "alambica" limba în gură pe perioada campaniei electorale, trecând, evident, prin mărturisirile stupefiante ale familiei Geoană, EU m-am săturat de povestea cu: Flacăra Violet, cu parapsihologul lui Băsescu şi de cea cu "sugerea" energiei adversarilor pre;edintelui din campanie.
Mă amuză în acceaşi măsură în care mă şi enervează poveştile acestea.
Preluarea poveştii "Flacăra" la emisiuni de divertisment merge, însă ca leit-motiv al dezbaterilor politice din cadrul televiziunilor de ştiri este p-a-t-e-t-i-c!
Nimic nu mă mai miră după ceea ce am văzut în campanie, doar că simt încă zbaterea neapărată în a face din ţânţar, armăsar şi de a induce publicului o anumită percepţie bazată exclusiv pe speculaţii, care, desigur, au o singură direcţie.
În viaţă, în general, e greu să pierzi orice competiţie, sunt unii, însă, care atunci când pierd nici nu îşi asumă eşecul, încercând doar manevre de învinovăţire a flăcărilor, zeilor, zmeilor, vrăjilor, incantaţilor etc.
Oare, putem mai jos?... Mă întreb şi eu...
Mesajul ar fi: reveniţi-vă, în fire, dragi, obsedaţi de esoterism, ocultismul vegehează asupra voastră :)
Simt cum, atunci când merg în unele locuri sunt secătuită de energie. Pur şi simplu mintea şi corpul nu mă mai ascultă.
În mod normal nu port aproape niciodată culoarea violet. Nu-mi place! Ăsta să fie motivul pentru care sunt "secătuită"?
Am unele contradicţii, discuţii etc. cu duşmani. Vă pot mărturisi că violetul este purtat de adversari... asta ca să vă daţi seama ce greu poate să îmi fie uneori:) şi totuşi rezist!:)
2. Realitate
De la discuţia pornită imediat după alegeri de dl. Hrbenciuc, şi până la faptul că dl-ui C. Antonescu i se "alambica" limba în gură pe perioada campaniei electorale, trecând, evident, prin mărturisirile stupefiante ale familiei Geoană, EU m-am săturat de povestea cu: Flacăra Violet, cu parapsihologul lui Băsescu şi de cea cu "sugerea" energiei adversarilor pre;edintelui din campanie.
Mă amuză în acceaşi măsură în care mă şi enervează poveştile acestea.
Preluarea poveştii "Flacăra" la emisiuni de divertisment merge, însă ca leit-motiv al dezbaterilor politice din cadrul televiziunilor de ştiri este p-a-t-e-t-i-c!
Nimic nu mă mai miră după ceea ce am văzut în campanie, doar că simt încă zbaterea neapărată în a face din ţânţar, armăsar şi de a induce publicului o anumită percepţie bazată exclusiv pe speculaţii, care, desigur, au o singură direcţie.
În viaţă, în general, e greu să pierzi orice competiţie, sunt unii, însă, care atunci când pierd nici nu îşi asumă eşecul, încercând doar manevre de învinovăţire a flăcărilor, zeilor, zmeilor, vrăjilor, incantaţilor etc.
Oare, putem mai jos?... Mă întreb şi eu...
Mesajul ar fi: reveniţi-vă, în fire, dragi, obsedaţi de esoterism, ocultismul vegehează asupra voastră :)
09.01.2010
educaţi nu instruiţi
Faza I: Trecutul
Aseară am urmărit un film mai mult decât emoţinant-, "Drumul spre paradis", un film despre simfonia curajului, cum este caracterizat de cineaşti.
După ce cad în mâinile japonezilor, un grup de femei, reuşesc să supravieţuiască în lagărele de concentrare prin crearea unui cor.
Aflate în situaţii critice, muzica le uneşte pe aceste femei şi le face să spere că vor reuşi să scape din infernul războiului. Ideea e că nicio altă ocupaţie nu le putea face să treacă mai uşor peste situaţia în care se aflu decât muzica. Prin muzică erau egale, erau puternice...
Faza II: Prezentul
În aceste zile iarăşi se vorbeşte despre reforma în eduaţie. "Vrem să fie", "putem să facem," "ne dorim", "încercă" etc. acestea sunt atributele pentru reformă.
"Vrem să ne instruim copiii" -sună bine- dar de ce nu vrem să ne educăm copiii? Instrucţie se face şi în armată, educţie însă se face doar în familie şi la şcoală. Făcând o extrapolare a subiectului, dacă ar fi să mă gândesc că femeile din "Drumul spre paradis" erau instruite, s-ar fi apucat de făcut integrale şi derivări matematice, dar din fericire erau femei educate şi s-au apucat să facă un cor al speranţei.
Când am fost în şcoală materile erau, uneori, precum o mâncare grea la stomac. Am fost la profil real în liceu (chimie-biologie) nu făceam muzică, deci ipotetic, dacă ar fi fost să fiu precum femeile din filmul de care vă povestesc, eu probabil aşi fi făcut în minte reacţii chimice s-au mă gândeam la aparatul digestiv al păsărilor :D.
Faza III: Viitorul
Concluzia spre care mă îndrept, este legată de faptul că orice s-ar întâmpla parcă materiile umaniste nu trebuie renegate şi date la coşul de gunoi. Literatura, oratoria, dicţia, istoria, geografia, muzica, arta ar trebui să fie mai în centrul atenţiei. Sigur că, nu exclud materile din trunchiul real, însă o combinaţie real-uman mi se pare ideală.
În acest moment, mi se pare că şcoala formează oameni cu foarte puţine abilităţi intelectual-sufleteşti dar îl încarcă cu multe informaţii inutile.
Aseară am urmărit un film mai mult decât emoţinant-, "Drumul spre paradis", un film despre simfonia curajului, cum este caracterizat de cineaşti.
După ce cad în mâinile japonezilor, un grup de femei, reuşesc să supravieţuiască în lagărele de concentrare prin crearea unui cor.
Aflate în situaţii critice, muzica le uneşte pe aceste femei şi le face să spere că vor reuşi să scape din infernul războiului. Ideea e că nicio altă ocupaţie nu le putea face să treacă mai uşor peste situaţia în care se aflu decât muzica. Prin muzică erau egale, erau puternice...
Faza II: Prezentul
În aceste zile iarăşi se vorbeşte despre reforma în eduaţie. "Vrem să fie", "putem să facem," "ne dorim", "încercă" etc. acestea sunt atributele pentru reformă.
"Vrem să ne instruim copiii" -sună bine- dar de ce nu vrem să ne educăm copiii? Instrucţie se face şi în armată, educţie însă se face doar în familie şi la şcoală. Făcând o extrapolare a subiectului, dacă ar fi să mă gândesc că femeile din "Drumul spre paradis" erau instruite, s-ar fi apucat de făcut integrale şi derivări matematice, dar din fericire erau femei educate şi s-au apucat să facă un cor al speranţei.
Când am fost în şcoală materile erau, uneori, precum o mâncare grea la stomac. Am fost la profil real în liceu (chimie-biologie) nu făceam muzică, deci ipotetic, dacă ar fi fost să fiu precum femeile din filmul de care vă povestesc, eu probabil aşi fi făcut în minte reacţii chimice s-au mă gândeam la aparatul digestiv al păsărilor :D.
Faza III: Viitorul
Concluzia spre care mă îndrept, este legată de faptul că orice s-ar întâmpla parcă materiile umaniste nu trebuie renegate şi date la coşul de gunoi. Literatura, oratoria, dicţia, istoria, geografia, muzica, arta ar trebui să fie mai în centrul atenţiei. Sigur că, nu exclud materile din trunchiul real, însă o combinaţie real-uman mi se pare ideală.
În acest moment, mi se pare că şcoala formează oameni cu foarte puţine abilităţi intelectual-sufleteşti dar îl încarcă cu multe informaţii inutile.
05.01.2010
04.01.2010
REGELE
LA MULŢI ANI, dragi cititori de MIHAELA :)!!!
Prima postare pe blog în 2010, dar o să scriu despre lucruri din 2009:))
Pe scurt, în preajma Crăciunului am vizitat Familia Regală la Săvârşin, fiind invitaţi la un colind (un grup). Cred că, întâlnirea cu Regele a fost una dintre cele mai puternice emoţii ale anului trecut:))
Când m-am trezit faţă în faţă cu Majestăţile Lor, nu mai ştiam nici cum mă cheamă:D
De ce atâtea emoţii? Pentru că, personal, am respect pentru ceea ce a însemnat în istoria acestui popor perioada monarhică şi Familia Regală şi pentru că cel mai mare român, din punctul meu de vedere, este un neamţ. Pe de altă parte , ca un licenţiat în istorie, am citit atât de mult despre personalităţi ca Regele Mihai I, încât, când l-am avut în faţă mi s-a părut că... nu e adevărat!!
La castelul de la Săvârşin, am dat peste un Rege şi o Regină mult mai dinamici decât la tv, foarte simpatici, cu un aer jovial şi chiar glumeţ.
Orice s-ar spune, modestia şi buna-creştere sunt depistabile de la distanţă şi peste veacuri.
PS: îi mulţumesc bunicii mele pentru toate poveştile copilăriei, care aveau ca personaj un rege tânăr şi frumos numit Mihai :)) (bunica-mea a fost mai tare la vremea ei decât Wikipedia :)))
Pe scurt, în preajma Crăciunului am vizitat Familia Regală la Săvârşin, fiind invitaţi la un colind (un grup). Cred că, întâlnirea cu Regele a fost una dintre cele mai puternice emoţii ale anului trecut:))
Când m-am trezit faţă în faţă cu Majestăţile Lor, nu mai ştiam nici cum mă cheamă:D
De ce atâtea emoţii? Pentru că, personal, am respect pentru ceea ce a însemnat în istoria acestui popor perioada monarhică şi Familia Regală şi pentru că cel mai mare român, din punctul meu de vedere, este un neamţ. Pe de altă parte , ca un licenţiat în istorie, am citit atât de mult despre personalităţi ca Regele Mihai I, încât, când l-am avut în faţă mi s-a părut că... nu e adevărat!!
La castelul de la Săvârşin, am dat peste un Rege şi o Regină mult mai dinamici decât la tv, foarte simpatici, cu un aer jovial şi chiar glumeţ.
Orice s-ar spune, modestia şi buna-creştere sunt depistabile de la distanţă şi peste veacuri.
PS: îi mulţumesc bunicii mele pentru toate poveştile copilăriei, care aveau ca personaj un rege tânăr şi frumos numit Mihai :)) (bunica-mea a fost mai tare la vremea ei decât Wikipedia :)))
Abonați-vă la:
Postări (Atom)