ilustrate politice

GAMES OVER

dedicaţie-întrebare pentru Geoană (cu ce m-am ales în viaţă?)

mulţumesc comunismului

La două decenii de la căderea comunismului în România, sunt totuşi o mulţime de ”fiinţe triste”. Tristeţea acestor fiinţe este copleşitoare pentru ei şi chinuitoare pentru mine. Vă întrebaţi, probabil, de ce? Deoarece, aceste fiinţe mulţumesc comunismului!!.
Din nefericire, precum putem foarte simplu constata, uriaşele aşteptări faţă de societatea de după 1989, au devenit uneori evidente eşecuri. Nu o să ma lansez aici într-o analiză a motivelor şi cauzelor acestui lucru. Voi încerca să mă axez pe un alt tip de abordare, şi anume, cea legată de plângerea ad-litteram a vechii orânduiri (cea comunistă).
Dezamăgiţi şi frustraţi, marginali sau marginalizaţi, unii cetăţeni sunt tot mai agasaţi (obosiţi) de prezent, şi prin urmare, refugiaţi într-o lume complet utopică, încep să mulţumească comunismului. Atitudinea asta am observat-o atât în discuţii din plan privat cât şi în spaţiul public. Oamenii mulţumesc regimului interzis pentru lucrurile concrete care existau în viaţa lor înainte, precum, apartamentul sau postul sigur, până la pensionare, obţinut de la stat prin repartiţie.
Acum, într-adevăr, locuinţele sunt la preţuri europene (mii şi milioane de euro), iar repartiţiile nu mai există. Dar se merită sacrificiul? O casă pentru o laşitate şi un serviciu pentru o trădare?
Uneori, în momentele depresive ale societăţii, care te fac şi pe tine ca individ să devi depresiv, începem să purtăm doliu pentru/după communism. Brusc, apoi, îţi dai seama că cei ce mulţumesc comunismului pentru faptul că i-a făcut oameni, nemulţumesc practic sistemul democratic, pe care, evident, nu îl prea înţeleg, că doar: ”La ce e bună democraţia”?
Oare cine greşeşte, asta în cazul în care greşeşte cineva?
În mod absolut, siguranţa şi stabilitatea politică ori economică sunt necesare într-un stat de drept, dar tu, ca cetăţean, prin atitudiea de gratulare a comunismului, nu faci decât să sporeşti insecuritatea şi instabilitatea sistemului!
Habar nu am de ce ne-am aşteptat toţi, ca după 1989 lucrurile să decurgă uşor, lin, chiar de la sine? Am stăbătut aproape o jumătate de veac de sistem comunism, sistem care ne-a degradat…atât de rău! Ca noutate, pentru unii acum, de exemplu, ar fi faptul că în democraţie nu funcţionează ”planul cincinal” ci un ”plan secular”, deci, trebuie să fim extrem de atenţi cu viitorul îndepărtat. Celebrul muncitor stahanovist e depăşit de cel workaholic doar pentru simplul motiv că îţi poţi permite dreptul de a fi dependent, de orice.
Putem alege şi ăsta este lucrul cel mai important.
Personal, eu mulţumesc democraţiei şi în primul rând îi mulţumesc pentru faptul că mă simt, gândesc şi sunt liberă de orice fel de încorsetări. Cât despre cei care mulţumesc comunismului, ar trebui să fie la fel de voluntari în mulţumiri, şi în ceea ce privesc caracteristicile de bază ale vechiului sistem- frica, frustrarea, dezamăgirea, umilinţa, violenţa, tortura, durerea etc..
"Să mulţumim comunismului pentru apartamentul de la etajul patru, pentru locul de muncă din fabrică, pentru stagiul militar obligatoriu, pentru faptul că l-am desfiinţat pe Dumnezeu (fiecare nomenclaturis e un (D)zeu). Mai mulţumim pentru faptul că mă pot uita la televizor pe două canale, în care apar tot EI, şi asta doar când e curent. Mai mulţumesc comunismului pentru frigul din locuinţă, pentru cozile interminabile de la alimentele raţionalizate în ultimul timp (dar e bine, doar în ultimul timp), pentru porţia de sapă de la colectiv, şi pentru celălalt membru al familiei noastre, securistul cu ochi albaştrii.
De asemenea, mai mulţumesc comunismului pentru toate femeile care au fost silite să avorteze într-o vreme în care nu era permis acest lucru, iar „condiţiile de vis”, în care făceau această faptă, erau chiar abjecte şi duceau la ” n” decese. Îi mai muţumesc comunismului pentru toţi intelectualii morţi în închisori, în care aveau drept prieteni şobolanii şi paianjenii, pentru familiile destrămate, pentru necazul mamelor şi pentru lacrimile copiilor.
Gratitudine maximă comunismului pentru Cântarea României, pentru anchete în miez de noapte, izolări, deportări, naţionalizări, pentru că aţi distrus spiritul interbelic, pentru reeducări, pentru studenţii omorâţi, pentru faptul că i-aţi demascat pe, aşa-zişi, exploatatori şi moşieri.
Doamne, dar pentru câte lucruri trebuie să mulţumim comunismului?! Dar stai, Doamne, tu de fapt nu exişti. Pentru comunişti există doar Marii Înţelepţi: Marx, Eangels, Lenin, Stalin şi Ceauşescu. Uf, ce gafă monumentală era să fac, poate în noaptea asta ajung la Sighet, Aiud ori Ploieşti"!
Cel mai important lucru e acela că, trebuie să mulţumim comunismului, deoarece, totuşi greu, sa dus. Ştiu, unu’ ca Iliescu, nici acum nu e resemnat!. Şi mai mult, decât atât, (se)duce în continuare! Iar restul e deja istorie...
PS: Acest text chiar nu a fost scris ca un pamflet, aşa că, luaţi-l ca atare!
Text scris la 23 iulie 2007

putem picta cerul cu stele

VANGELIS - Chariots Of Fire

Prietenii= îngeri care ne ridică în picioare când aripile noastre nu mai ştiu să zboare

beton capitonat

Aici

asta-i toamna

Toată săptămâna asta am "îngheţat" de frig dimineaţa! Toată săptămâna asta m-a "toropit" căldura la prânz.
În toată această săptămână, seara, am simţit răcoarea destul de "insistentă".
Mi-am dat seama că...asta-i toamna!
PS: şi a fost si Ziua Recoltei în Oraşul Zeilor, iar gogoşarii au fost vedete emoţionate din cauză că se pregăteau pentru zacuscă, sărăcuţii:).

tovarăşi, frumoasă e viaţa

Un film care merită să fie văzut. Replici de excepţie- ironice, sarcastice, persiflante, reale!
Filme de genul acestuia, ne fac să înţelegem mai bine istoria recentă.
Regizor: Cristian Mungiu

o profesoară, nişte studenţi şi un deces

Fără să ne dorim, suntem puşi de multe ori în situaţii grele, triste şi greu de imaginat.
Direct sau indirect suferim, însă, nu suferim oricum ci în momente-limită, sufletul@inima e cel/cea care suferă cel mai mult. Cred că, acesta/aceasta e destul de puternic/ă deoarece, am observat, îndură multă durere de-a lungul unei vieţi.
Numele ei era Anca Maria Câmpian, avea 48 de ani împliniţi în luna august, locuia în Cluj Napoca, preda cursuri de Istorie Modernă Universală şi Pragmatism Politic American, soţul era tot profesor şi aveau copii.
În urmă cu aproximativ o săptămână a murit. Cauza, cancer formă agresivă. Am aşteptat o săptămână să verific informaţia decesului, nu pot să cred nici acum... S-a dus destul de repede, după spusele unor colegi de facultate.
Mi-e foarte greu să scriu...
Nu m-am gândit niciodată, că, în urmă cu trei ani, am văzut-o pe doamana Câmpian pentru ultima oară...Era plină de viaţă, arăta excelent ca femeie, avea umor (deşi iniţial pe la primele cursuri nici nu credeam că ştie să zâmbească) şi era un cadru didactic bun.
În momente de genul acesta îmi dau seama că puteam să fac, şi eu şi alţi colegi, mai mult pentru ea. Regret, că nu am făcut!! Ne dăduse în facultate numărul de mobil pe care şi acum îl mai am în agendă. Fireşte, nu am sunat-o niciodată. Nici de ziua de naştere, nici de Sf. Maria sau de Sărbătorile tradiţionale.
Of, aşa ne luăm cu multe şi ignorăm lucrurile mărunte dar cu importanţă mare! De multe ori nu suntem nici unde trebuie, nici când trebuie, nici lângă cine trebuie.
De ce, nu am pus oare mâna pe telefon, atunci când la începutul lui august a.c., am aflat de la un coleg că are cancer şi nu o să mai trăiască mult?...
Într-o lună de zile s-a stins... Regret, regret, regret şi nu o s-o uit.
Dumnezeu să o odihnească în pace, cu condoleanţele de rigoare domnului profesor Câmpian :((

poate aveţi nevoie vreodată

De adresele acestor saituri. Cautarea lor am inceput-o in ultimul an de facultate. Aveam un curs de Istorie asistata de calculator, care cumva, ne obliga sa facem rost de materiale pentru lucrarea de licenta.

Usor, usor, la inceput fara tragere de inima, s-au umplut vreo 3-4 pagini (aici sunt o parte), iar Profu' de la curs are meritul ca nu a pus presiune pe noi :D.

Pentru pasionatii de istorie sunt cele mai multe link/uri :D

ISTORIE, CULTURA, EDITURI, DIVERSE

http://antiqbooks2000.blogspot.com/

http://www.wdl.org/en/search/gallery?&r=Europe&a=-8000&b=2009

http://www.patrimoniuromanesc.ro/

http://www.byzantium1200.com/

http://jupiter.elte.hu/

http://www.medievistica.ro/

http://www.heraldica.freeservers.com/index.html

http://www.history.com/

http://www.humanitas.ro/

http://www.rao.ro/

http://www.compania.ro/

http://www.icr.ro/bucuresti/

http://www.unibuc.ro/ro/index.pl Univ Bucuresti

http://www.uvt.ro/ Univ de Vest Timişoara

http://www.ubbcluj.ro/ UBB Cluj

http://www.ulbsibiu.ro/ro/ Univ Lucian Blaga- Sibiu

http://www.cimec.ro/ Institutul de Memorie Culturală

http://www.uaic.ro/uaic/bin/view/Main/WebHome Univ Alex I Cuza - Iaşi

http://www.ucv.ro/ Universitatea din Craiova

http://www.univ-ovidius.ro/ Universitatea Ovidius- Constanta

http://www.uab.ro/ Univ 1 Decembrie 1918 - Alba Iulia

http://www.blenheimpalace.com/

http://www.ww2incolor.com/

http://www.idr.ro/

http://www.snspa.ro/

http://www.igu.ro/latrecut/

http://www.memoria.ro/

http://www.culturapoloneza.ro/

http://bucarest.cervantes.es/es/default.shtm

http://www.goethe.de/INS/ro/buk/roindex.htm

http://www.culture-france.ro/controller

http://www.britishcouncil.org/ro/romania.htm

http://www.totalitarism.ro/index-2.html

http://www.britannica.com/

http://www.archives.gov/ Arhivele SUA

http://www.senate.gov/ Senatul SUA

http://www.loc.gov/index.html Libraria Congresului American

http://www.bnf.fr/ Biblioteca Nationala a Frantei

http://www.bibnat.ro/ Biblioteca Nationala a Romaniei

http://www.arhivelenationale.ro/ Arhivele Nationale ale Romaniei

http://www.vatican.va/

http://www.insidethevatican.com/

http://www.whitehouse.gov/

http://www.state.gov/ Departamentul de Stat al SUA

http://www.bl.uk/ Brithish Library

http://www.bncrm.librari.beniculturali.it/ Biblioteca Centrala Nationala din Roma

http://www.biblico.it/ Biblioteca Alexandrina

http://www.nlr.ru/eng/ The National Library of Russia

http://www.onb.ac.at/ Biblioteca Nationala a Austriei

http://www.aim25.ac.uk/ Arhivele Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord

ZIARE

http://www.time.com/time/

http://www.lavanguardia.es/

http://www.elmundo.es/

http://www.liberation.fr/

http://www.corriere.it/

http://www.repubblica.it/

http://www.zeit.de/index

http://www.faz.net/s/homepage.html

Saituri institutii România

http://www.presidency.ro/?_RID= Presedintia României

http://www.senat.ro/Start.aspx Senatul României

http://www.cdep.ro/ Camera Deputatilor Romania

http://www.guv.ro/ Guvernul României

Acum e MUZEUL la rand

http://www.brukenthalmuseum.ro/ Sibiu

http://www.muzeuluniriialba.ro/ Alba Iulia

http://www.mnir.ro/ro/Default.aspx Muzeul National de Istorie a Romaniei

http://www.mnar.arts.ro/ Muzeul national de Arta al Romaniei

http://www.muzeulbanatului.ro/mbt.htm Timisoara

http://www.muzeul-moldova.ro/ Iasi

http://www.museum.utcluj.ro/ Cluj

http://www.muzeulolteniei.ro/ Craiova

Publicaţi postare

PS: Ştiu că ar fi fost bine să scriu direct pe link iar clik-ul să vă ducă direct la sait dar credeţi-mă am şi eu nişte nervi de ţinut la limite normale, iar munca de chinez bătrân nu mă ajută în acest sens :))

Sper să vă fie de folos informaţia de-aici.

Update: vad ca merge clik-ul direct pe sait!! ce destepte sunt blogurile astea :D In schimb, nu stiu ce e cu acest "curcubeu" la mine pe blog...iar ceva pe la setari...hm, o sa ii dau cumva de cap, ma dispera movulinul asta! Nu de alta, dar stiti ce culoare e...!

care e cea mai tare chestie pe care vrei să o faci în următorii 10 ani?

Asta e întrebarea de pe www.cuculand.ro. Am dat de întrebarea aceasta via Mintea de ceai.
După ce am văzut întrebarea...am stat vreo câteva minute şi m-am gândit ce aş vrea să fac în următorii zece ani?
La modul teoretic cam ştiu ce vreau, la modul practic nu, deoarece ecuaţia viitorului comportă o doză imensă de neprevăzut, ori neprevăzutul e şi incontrolabil, uneori...
Cred că cea mai tare chestie pe care vreau să o fac... deşi probabil mi s-ar tăia picioarele frică, dar exact de-aia aş face-o, ar fi să sar cu paraşuta :D (că doar atunci nu mi-ar mai fi degeaba teamă de înălţime, cred :)).
Apoi, mi-aş face un tatuaj pe mâna stângă înspre umăr, nu de alta , dar vreau să nu fie vizibil chiar tot timpul- cred că un trandafir o să-mi tatuez -, până la urmă. Gândul cu tatuajul îl am de mult timp, dar îl tot amân de teamă :D...dar mă gândesc că în 10 ani scap de spaimă :))
Şi numărul trei pe listă - tare mult mi-ar plăcea să vizitez India, Cuba, Brazilia, Japonia, Egiptul şi Emiratele Arabe.
Altfel, aş vrea să am sănătate în primul rând, suficient de multă raţiune şi linişte (apropo de linişte, proful de Istorie din liceu ne zicea: Măi, voi nu ascultaţi niciodată liniştea? Atunci nu prea l-am înţeles cu fraza asta, pe parcurs am mai desluşit din ea) aşa că o să încerc să mai ascult şi liniştea.
Pe de altă parte, o să încerc în următorii 10 ani să strâng mâna tuturor oamenilor care au fost alături de mine, care m-au încurajat exact când aveam nevoie, şi mi-au dat putere din puterea lor când nu mi-a fost tocmai uşor.
În rest, ...destin sau ce o fi!
Update: Aa, şi chiar aş fi curioasă să aflu ce le trece prin minte la întrebarea din titlu, trecătorilor de pe acest blog. Cum ar veni, dacă tot treceţi, lăsaţi urme! :))

pinguini şi pinguinii

De pe blogul lui Dan cel (Tare) Rău am aflat că există dansul pinguinului, acum, mă întreb dacă nu e jignitor dansul ăsta pentru pinguini, sau poate nu am eu destul umor la faza asta?!

Nea Nicu, Rapidul şi îngerii

Actorul României şi suporterul Rapidului, Nicu Constantin, a fost înmormântat azi. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Democraţia, un leş viu (III)

Democraţia ne testează curajul, iar cel mai mult ne testează curajul atunci când suntem în minoritate. Pe de altă parte, atunci când ne aflăm în minoritate, pe lângă democraţie, ne este testată şi toleranţa.
Una dintre caracteristicile democraţiei este dependenţa care există între cultura toleranţei şi transmiterea ideilor.
Practic, toleranţa politică implică libertatea de exprimare, un dialog deschis şi o diversitate de păreri.
Ori, rolul unei instituţii precum Parlamentul, este tocmai medierea tensiuilor ce apar în urma divergenţelor de opinie.
Democraţia cere ca întreaga societate să participe la ceea ce am putea numi consumul pentru o cauză. Democraţia înseamnă acum şi o comunicare mai bună cu cetăţeanul şi o informare mai pertinentă a acestuia.
Ultima chestiune.
Tot prin democraţie, se va restaura integritatea şi încrederea cetăţenilor în oamenii politici. În mod clar, cei care nu vor reuşi să treacă testul integrităţii şi a bunei-credinţe vor deveni file de poveşti.
PS: Să sperăm că filele nu vor forma romane :D

Democraţia, un leş viu (II)

Prima dată, am vrut să fac o postare foarte elaborată despre democraţie, pe urmă, m-am gândit că aşa de sătui suntem de poveşti "elaborate" servite, cum ne-cum, într-un mod continuu de la daci încoace, încât am renunţat.
Dacii au urât democraţia altfel nu aveau nevoie romani, care, o urau şi mai mult :))
Grecii au fost cei mai "voitori" de bine, şi au zis că democraţia trebuie răspândită din polisurile lor în lume... şi s-a răspândit.
Trecând prin timpuri şi peste popoare, democraţia ajunge în România (atenţie, nu la români, e o mare diferenţă). Românii, când se văd cu democraţia, intră în fibrilaţii! Cum, de ce? Pentru că , democraţia cere efort iar românului, efortul îi e antipatic. Cărţile de istorie, povăţuitoare de poveşti foarte crude uneori, ne spun că românii au o genă a supunerii atât de mare încât pentru ei e mai bine să fie totalitarism-dictatură sau orice, dar fără democraţie!
Ce să vezi, auzi zilnic aproape comparaţii halucinante între democraţie şi totalitarism (comunism, fascism, nazism) din care democraţia iese "ciuntită". "E bună democraţia, dar pe vremea X (regim totalitar) era muult mai bine"- asta e o replică standard.
Democraţia asta e imperfectă, şi e înţeleasă de fiecare aşa cum vrea. De exemplu, e democratic ca să ne deranjăm unii pe alţii, că aşa ne "taie capu'".
Problema e că suntem intoleranţi cu democraţia, o forţăm să fie cum vrem noi, vrem să "modificăm" un mecanism care funcţionează de milenii. Democraţia nici măcar nu ţine de oamenii politici, democraţia ţine de noi. Democraţia nu e politică iar politica, s-a văzut în trecut, nu se face numai prin democraţie.
Cât timp scuipi fără greaţă pe unde treci, arunci gunoi pretutindeni, nu îţi respecţi vecinul, ai un comportamet de dobitoc, nu mergi la vot, critici pe toţi şi pe toate dar nu eşti înstare să spui două cuvinte de bine acolo unde trebuie şi când trebuie, visezi la justiţie divină -îmi pare rău dar cărţile de istorie te caracterizează a fi un totalitar, nicidecum un democrat.
Poate sunt "democrată " sau poate sunt "totalitară"...dar de ar fi vorba doar de mine, dar e vorba de noi! Cred în democraţie, vreau democraţie, am înţeles că ideile diverse sunt calea spre soluţii bune, pentru că, după cum ne zicea un prof în facultate: "Dragilor, aveţi grijă, unanimitatea este de multe ori expresia prostiei", tot aşa şi cu democraţia - e periculoasă, perfidă şi total perversă atunci când devi bădăran cu ea.
Logo: Fără democraţie, democraţia ţine de noi, deci, e vorba doar despre noi...m-am jucat cu fraza asta şi îmi place cum sună :))

Democraţia, un leş viu? (I)

Mâine, este ziua internaţională a democraţiei. M-am gândit să postez imagini (google) cu "democraţia". Interpretarea e la liberă-alegere.

PS: Blamată de unii, democraţia rămâne totuşi singura soluţie pentru o societate din secolul XXI, cu o condiţie- să fie înţeleasă şi apoi respectată.

ŢEBEA - duminică 13 septembrie

inima Ardealului

ţineţi minte trei cuvinte?

Nati Meir Preşedinte? Pe când asta? Doar nu vă aşteptaţi să fie în acest an??!! O să fie probabil într-o altă dimensiune a timpului, a spaţiului, a normalului, a politicii etc., sau într-un limbaj mai simplu, atunci când marmota nu va mai înveli ciocolata în staniol...momentan o înveleşte.
Aşadar, deci, şi apropo, Nati, nu napolitanele alea buune, ci politicianul ăla stupid, se vrea Preşedinte- e drept nu e singurul, dar despre ceilalţi o să scriu curând.
...Din întâmplare îi văd adresa blogului pe un sait. Intru cu teamă...văd care e treaba şi "trag" uşa repede după mine!! De citit nu am apucat să citesc decât că pe Nati, îl ajută Adi Minune în campanie. Adi, care, cică, s-a supărat pe PSD, el fiind un veeeechi psd-ist. Cam asta trebuie reţinut despre campania lui Nati!
Omul nostru foloseşte toate reţelele de comunicare şi socializare prin Internet, dar asta, probabil doar ca să fie în pas cu moda, căci rezultate...în cincinalul din secolul 25.
În concluzie, Nati o să ajungă preşedinte când eu o să ajung pe Lună, iar şansa este de una la 25 de miliarde să ajung, deoarece am rău de înălţime- deci ,nu mă desprind de Pământ.
PS: cel mai mult îmi place frizura lui Nati, complicata, puţin rebelă şi în ton cu anotimpurile :)
Cu Nati Meir înainte...de sfârşit!

pentru toate Măriile :)

Daţi click aici doar dacă aveţi timp să asultaţi două voci curate şi puternice şi nişte versuri ce au o filosofie mai complexă decât multe filosofii...superficiale.
La Mulţi Ani!
PS: sunt vreo două Mării la care ţin tare mult, aşa că se lasă cu cinste pe seară :)!

capitalism versus dragoste

Când lumea are o problemă, când America are o problemă (mai ales care e cauzată de republicani), Michael Moore, se apucă şi face rapid un film, aşa că, probabil aţi auzit de el!
Cel mai celebru film al lui: 9/11.
Ultimul film: Capitalism- A Love Story (premiera filmului în această seară la Veneţia).
Cea mai bună întrebare a filmului: Unde ne sunt banii? Cel mai bun/sincer/prost răspuns: Nu ştim!
Şi totuşi...capitalismul e cel mai bun!

Via: http://comanescu.hotnews.ro/

...

Relax

gânduri politice perverse

Duda, Principele, "făcut" iar nu născut a renunţat la a mai fi prezidenţiabil! Zvonuri tot apăreau în presă...
Cred că R.D. şi-a pus de multe ori întrebarea micului dinozaur verde: -"A fi sau a nu fi"...candidat, preşedinte?... Sau ce se mai visează...
Din cauza ambiţiilor şi a nerăbdării lui, nerăbdare ce pare a unui copil isteric de la o vreme, Casa Regală va avea acum destul de mult de suferit ca imagine, pentru că se va confunda cu un "prezidenţiabil dezertor"!
Ca alură şi statură de om, e simpatic, ca politician nu există, deşi la un moment dat, părea să demonstreze contrariul! Dar cum politica nu se face din castele de fildeş, nici doar prin purtatul papionului sau a butonilor aurii... exemplarul politic Duda a fost amorf. Colbul câtorva străduţe nu a fost suficient pentru a-l "forma" pe Radu Duda ca politician şi al "(re)forma" ca republican. De fapt, îmi pun de ceva vreme întrebarea: -Ce e Radu Duda, adept al repubicii sau monarhist? Cred că e republicanul din fotoliul monarhist şi monarhistul de pe scaunele republicii.
Piesa s-a încercat a fi jucată cu bune intenţii, finalul reprezentaţiei a fost lamentabil... gen fostul preşedinte (acum mare guru politic) Constantinescu.
...În momentul în care renunţi la un joc atunci când, de fapt, trebuie poate cel mai mult să continui, pentru aţi demonstra ţie sau unor oameni care investesc speranţă în tine că şi meriţi, istoria te va consemna ca un simplu jucător... lamentabil.

cei 3 purceluşi prezidenţiabili

bani pe sănătate ...sau sănătate pe bani

Am citit la Şuţu pe blog asta.

Dacă ar trebui să se pună ceva la punct în ţara asta, ar fi sistemul medical. Nu poate pentru că mor cu zile oameni pe coridoarele reci şi întunecoase ale spitalelor, aşteptând un medic să îi întrebe ce e cu ei, nu pentru că suntem ca naţie primii la cele mai negre statistici privind domeniul sanitar, ci pentru că în mod incredibil, cred eu, şi plătim pentru toate astea!

Orice angajat din mediul privat sau bugetar, plăteşete lunar o contribuţie obligatorie la sănătate. Mai e şi coplata (înţeleg că totuşi se renunţă la coplată) (5 respectiv 10 lei pentru privirea mirată, plictisită, rece sau indiferentă a medicului (în caz fericit, plăteşti 10 lei pentru o privire binevoitoare)), şi mai e, ceea ce toată lumea recunoşte, "atenţia" pe care fiecare dintre noi o acordăm cadrelor medicale (zic gurile rele, cine altcineva, că în oraşele de mărime medie ale provinciei o cezariană costă, spre exemplu, 500 de lei- scump dom'le scump, ar zice cel din reclama de la Altex...).
Beneficii ale atâtor plăţi către sistemul sanitar? Nici măcar un paracetamol... nici nu mi-l doresc , de altfel. Mai bine totuşi eu cu banii daţi (a se citi luaţi) decât cu o boală sau cu tratamente!
Medicii debutanţi (am cazuri în familie) au salarii de mizerie după ani şi ani de şcoală, medicii mai vechi, însă, cu clinici, titluri şi lucrări (unele plagiate- vezi presa "vremilor" recente -cazul Beuran, Oprescu) au salarii de faci atac de panică...de-asta cred eu că e bună legea unică a salarizării, că poate, încep să simtă şi cei cu gârla plină cum e cu cu ea mai ciontată.
Până una alta, mă bucur că sunt sănătoasă (pentru asta fac intervenţii la Divinitate şi îi mulţumesc) că altfel, chiar nu vreau să beneficiez de neatenţia, nepăsarea, tencuiala degradată şi mirosurile înţepătoare ale spitalelor.
Cam atât am avut de zis pe tema asta...
PS: nu condamn medicii- sunt uneori îngerii speranţelor noastre şi am cunoscut astfel de oameni, condam un concept şi o procedură care trebuie să dispară.

după 70 de ani...

partea serioasă a lucrurilor- prezentare Vladimir Tismăneanu
PS: nu există un vinovat mai mare sau un vinovat mai mic, există doar vinovaţi!

depanatorul din Iran

- postare după o "idee" venită de la Angy :)

hitler si eva