Scrisoare deschisa din partea unui grup de tineri romani care studiaza in strainatate
Draga Romania,
Nu ne scriem foarte des. Ne vizitam la rastimpuri, dar nu ne mai intelegem de foarte mult timp. Iti scriem acum pentru ca mai mult ca in alte dati trebuie sa deschizi ochii. De ceva timp primim intrebari pe strada, la ore, de la cunoscuti : « De ce la 20 de ani de la revolutie mai votezi comunistii ?» Ne este greu sa raspundem pentru ca ne este greu sa ne uitam inapoi. Privelistea este mult prea trista si, de multe ori, de neinteles.
Am plecat, cu mai mult sau mai putin timp in urma, cu speranta de mai bine. Lucurile pareau sa fi intrat pe un fagas normal, parea ca, incet dar sigur, ceva avea sa se intample. Povesteam cu mandrie colegilor mai europeni decat noi cum Romania incepe sa devina ceea ce ne-am fi dorit cu totii sa devina : o tara puternica, cu cetateni informati si implicati. O tara de care eram mandri. O tara careia nu-i era teama sa lupte pentru idealuri, pentru principii, pentru viitor. Astazi, in schimb, dezamagirea ne-a cuprins pe toti. Ce blestem te bantuie, Romania, ca sa iti poti inca iubi calaii ? Calaii care mai intai te-au saracit ca sa te poata manipula mai usor. Calaii care, apoi, si-au dat seama ca nu e asa greu sa obtina ce-si doresc.
Cativa potentati au ajuns in posesia principalelor mijloace media. Cunoastem puterea lor pentru ca traim si noi intr-o societate dependenta de media. Numai ca in Romania lucrurile si-au pierdut de mult echilibrul. Televiziunile au ajuns doar mijloace de manipulare a deciziei politice. Televiziunile au creat imaginea unei dictaturi inchipuite ca sa acopere adevarata dictatura a parlamentului. Ieri, pe 1 decembrie, televiziunea nationala a uitat sa iti spuna La Multi Ani. A ales, in schimb, sa transmita intalnirea electorala a unui candidat. Tot ieri, bunul simt a fost injosit, cand principalele televiziuni de stiri au mintit in legatura cu contra-manifestatia timisorenilor.
Si, a propos de Timisoara, ieri ai fost umilita ca parca niciodata pana acum. Eroii Timisoarei si ai rezistentei anticomuniste au murit ieri a doua oara cand au fost folositi atat de cinic de chiar criminalul lor. Ai putea, poate, crede ca nu stim ce s-a intamplat. Ca suntem tineri, ca n-ar trebui sa vorbim asa usor despre trecut. Dar uiti, draga Romania, ca avem cu totii parinti. Bunici. Oameni care au fost acolo, de fata atunci cand oprimarea a devenit insuportabila. Oameni pe care i-am ascultat, infricosati, povestind despre durerile trecutului. Oameni care, in 1990, treceau granita in Bulgaria, ca sa ne cumpere lapte sau jucarii. Oameni pe care noi ii respectam, pentru ca ne-au dat tot ce aveau mai bun. Tu, insa, se pare ca nu-i mai respecti. Ti-ai pierdut oare, la 20 de ani, respectul fata de cei care ti-au (re)dat viata ?
N-am uitat, Romania, si nu putem uita ce-a fost. Nu putem uita povestile bunicilor, mai inspaimantatoare decat orice film horror, pentru simplul motiv ca s-au intamplat cu adevarat. Foamea. Frigul. Frica. Lipsurile. Mineriadele. Mai mult decat atat, nu putem uita ceea ce chiar noi am trait, in 2000-2004. Baronii locali. Jurnalistii anihilati. Spalarea de bani. Ouale domnului Nastase. Palmierii domnului Agathon. Decimarea fondului forestier. Lipsa oricaror investitii straine solide. Privatizarile pe un euro. Programul « cornul si laptele » sau, mai precis, « cornul mucegait si laptele acrit ». Ti-aduci aminte acum ?
Ce este insa poate cel mai dureros este eliminarea oricaror standarde in dezbaterea electorala. Filme trucate, acuzatii fictive sau nu, umplu ecranul telvizorului. A avea « fata de presedinte » devine mai important decat a avea forta de a fi presedinte. Stirea unei numiri romanesti in Comisia Europeana sau o dezbatere pe politica externa intre candidati sunt ingropate de « dezbateri » lipsite de candidati. E atat de simplu, Romania, sa-ti dai seama ca esti manipulata. E atat de simplu, si nu e prea tarziu. Deschide ochii si priveste in jur : cine sunt ce-i care-ti vor binele ? In 2004, ca un copil abuzat, ti-ai castigat dreptul la emancipare. Iar acum vrei sa te intorci ? La aceleasi probleme pe care le cunosti deja ? La aceleasi tristeti ? Sau mergi inainte, pe o cale nu neaparat usoara, dar corecta ? Gandeste-te bine.
Nu esti un stat de drept, Romania. Esti un stat nereformat in care magistratii isi permit sa intre in greva sfidandu-l si sfidandu-ne. Un stat in care parlamentul si oamenii politici sunt marile piedici in calea reformei. Un stat in care cei care incearca sa reformeze sunt acoperiti cu mocirla de cei care au creat problemele. Un stat care nu vrem sa fie al nostru si in care nu vrem sa ne crestem copiii. Dar avem inca incredere in tine. Duminica hotarasti daca iti imbratisezi sau nu calaii. Duminica hotarasti cat pret pui pe vietile celor care s-au sacrificat pentru tine. Duminica hotarasti daca ne intorci inca o data spatele sau nu. Duminica putem fi mandri sau dezamagiti. Tine doar de tine.
Cu multa dragoste,
Un grup de tineri romani care studiaza in strainatate (lista e deschisa – lasati un comment)
Bogdan Ivanel, Masterand in Studii Rusesti si Est Europene la Universitatea Oxford
Ermina Strutinschi, Masterand in Studii Rusesti si Est Europene la Universitatea Oxford
Rafaela Peteanu, Student la Stiinte Sociale si Umaniste la Universitatea Utrecht
Delia Nicolaescu, Masterand in Media Culture la Universitatea Maastricht
Adnana Cruceanu, Student la Stiinte Sociale la Universitatea Utrecht
Ioana Garlea, Masterand in Fizica Teoretica la Universitatea Utrecht
Tamara Baleanu, Masterand in Culture and Society la London School of Economics (LSE)
Flavia Grosan, Student la Electrical Engineering and Computer Science la Jacobs University Bremen
Lucian Mocanu, Student la Computer Science la Jacobs University Bremen
Stefan Rusu, Masterand in Marketing International si Management la BI Norwegian School of Management
Adelina Popescu, Student la Stiinte Sociale la Universitatea Utrecht
Alexandra Rusu, Studenta la Studii Economice la Universitatea Utrecht
Otilia Ciobanu, Student la Stiinte Sociale la Universitatea Utrecht
Iuliana Kanya, Studenta la Bute Medical School la University of St Andrews
Mihai Voica, Masterand in Inginerie Electrica la Jacobs University Bremen
Ioana-Delia Grigoriu, Student la Computer Systems Engineering with Business Management la Universitatea Birmingham
Silvana Enculescu, Masterand in International Journalism la Universitatea Leeds
Irina Teodora Gheorghe, Masterand in “Science in Operational Research” la School of Maths and Engineering a Universitatii din Edinburgh
Rimona Afana, Masterand in Studii de Conflict la Universitatea din Amsterdam
Carmen Manea, Student la Media & Cultural Studies with Global Politics la Canterbury Christ Church University
Nu vă scriu în calitate de fost preşedinte al PNL, nici în cea de vicepreşedinte al PD-L şi, cu atât mai puţin, în cea de susţinător al lui Traian Băsescu.Vă scriu în calitatea unuia care, în ultimii 20 de ani, a încercat după puterile sale să susţină în scris, la catedră, în politică şi în dezbaterea publică din România valorile şi proiectele dreptei, în general, şi ale liberalismului de dreapta, în special. Vă scriu ca unul care a fost onorat să fie considerat o voce a liberalismului românesc chiar şi atunci când a fost contestat sau chiar exclus în repetate rânduri din cercurile de la vârful PNL. Vă scriu ca unul care îşi asumă eşecurile şi greşelile făcute, dar ale cărui bune intenţii şi devotament pentru cauza dreptei îi sunt recunoscute chiar şi de către adversari.
Vă scriu într-un moment pe care cu toţii îl recunoaştem ca fiind de cumpănă. Votul ce ne aşteaptă este unul istoric. Nu este un secret pentru nimeni că votul de duminică va decide cum va arăta România nu doar pentru câţiva ani, ci pentru o generaţie sau chiar mai multe.
Departe de mine gândul de a vă spune cum să votaţi. Opţiunea mea o cunoaşteţi – nu este un secretă. Cât timp dreapta are in cursa prezidenţială propriul candidat, în persoana lui Traian Băsescu, nu pot vota decât pentru acest candidat! Opţiunea dumneavoastră este o chestiune de conştiinţă. Iar eu, ca liberal, nu pot decât să mă înclin în faţa libertăţii de conştiinţă şi a libertăţii de opţiune.
Vă scriu pentru a vă reaminti două repere la care conştiinţa noastră se va raporta, vrând-nevrând, duminică.
Primul reper este o realitate istorică privind mişcarea de dreapta din România în ultimii 20 de ani. În aceste două decenii unicul mare adversar al liberalismului şi al dreptei româneşti a fost PSD. Indiferent sub ce formă politică s-au manifestat valorile dreptei şi ale liberalismului, PSD a încercat prin manipulare, negociere, subminare, şantaj, mită sau pură şi simplă agresiune să submineze forţele de dreapta, să le ţină divizate şi să le joace unele împotriva altora în folosul stângii.
Duminică, la vot, n-ar trebui să uităm asta. În mod normal nu ar trebui să alimentăm şi să potenţăm cu votul nostru această malefică forţă care a blocat şi a parazitat 20 de ani din dezvoltarea României contemporane. Este o decizie pe care o vom lua singuri, in oglinda conştiinţei noastre şi cu ochii spre viitor.
Al doilea reper este o realitate atât doctrinară, cât şi practică ce stă la baza întregii gândiri şi acţiuni politice liberale: separaţia şi contrabalansarea puterilor în stat, societate, economie, mass-media şi, evident, în ordinea constituţională. Actuala situaţie a sistemului politic românesc este imperfectă, dar tensiunile dintre Parlament şi Guvern, dintre partide, dintre Preşedinţie şi Parlament, dintre economie şi stat, dintre societatea civilă şi mass-media sunt totuşi semnul unui corp social viu în care diferite forţe se contrapun în căutarea unui echilibru. Este loc de mai bine, mult loc – dar faptul ca nu există o concentrare de putere în câteva centre sau în câteva mâini este premisa ce ne dă speranţa că putem progresa.
În faţa alegerilor de duminică există însă pericolul ca tot acest sistem şi toate aceste elemente să se concentreze în mâinile unui grup foarte restrâns, mult mai restrâns decât ne putem închipui. Sunt mulţi care doresc şi aplaudă această mişcare. Ca liberal nu pot decât să deplâng şi să privesc cu îngrijorare cum principiul fundamental al ordinii sociale liberale este pe cale să fie înlocuit cu un oligopol al puterii. Să fim conştienţi că dacă vom ajunge acolo, această situaţie va fi rezultatul deciziei noastre. Nu vom mai putea da vina pe tancurile altora sau pe comploturi subterane.
Întâmplarea face ca tocmai liberalii să fie cei care vor înclina balanţa duminică. În contextul creat de succesiunea evenimentelor politice din ultimul timp, electoratul liberal are în mână viitorul României. Este o responsabilitate istorică imensă. Căci indiferent de rezultat, acest electorat liberal este cel care va răspunde în faţa istoriei pentru rezultatul de duminică.
Vom oferi economia, politica, societatea, mass-media din România unui cartel al potentaţilor? Vom oferi acestora controlul absolut asupra ţării, asupra resurselor şi populaţiei ei? Vom da putere absolută unui grup de oameni mai restrâns chiar decât CC al PCR? Care dintre cei doi candidaţi la funcţia supremă în stat s-a opus şi se poate opune cu adevărat acestor potentaţi?
De liberali depinde rezultatul final.
Rugămintea mea este ca fiecare dintre noi să ia decizia cu conştiinţa consecinţelor ce decurg din acest vot, lăsând la o parte resentimentele şi ura care sunt induse de un sistem de manipulare a opiniei publice in care s-au investit resurse financiare si mediatice fără precedent.
Speranţa mea este că, duminică în cabina de vot, Dumnezeu ne va lumina pe fiecare să luăm o decizie bună pentru România, pentru viitorul copiilor noştri şi pentru viitorul liberalismului astfel încât peste ani să nu ne fie ruşine de noi înşine.
În ce mă priveşte, nu vreau să las nicio urmă de ambiguitate: ca liberal care a fost martor de primă linie la tot ce a făcut stânga în România în ultimii 20 de ani, conştiinţa nu mă lasă sa votez cu candidatul stângii, cât timp dreapta are propriul candidat.
Valeriu Stoica,
Vicepreşedinte PD-L
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu