30.07.2009

De la Satan la Dumnezeu, de la Dumnezeu la Satan

Cât de uşor ne este fiecăruia dintre noi, să cădem în extreme... Că firea omenească e slabă, se ştie de la Adam şi Eva încoace, că de multe ori nu ne zbatem să scăpăm de răul din noi, o ştim iarăşi fiecare, destul de bine. Ori, locul în care ajungem mai des, sau mai rar pentru a ni se face legătura directă cu Dumnezeu, este Biserica, mijlocul este preotul.
În ultimul timp, am văzut pe ecranele televizoarelor scandaluri monstruoase în care au fost implicaţi preoţi. Asemenea scandaluri şochează opinia publică. Să nu uităm că Biserica se află pe primul loc, ca instituţie privind încrederea românilor. Nu Parlamentul, nu Guvernul, nu Serviciile Secrete, ci Biserica.
Cazul călugărului de la Mănăstirea Căldăruşani, diversele probleme pe care preoţii, unii dintre ei înalte feţe bisericeşti, le au cu CNSAS-ul (vezi cazul ÎPS Pimen de la Suceava, ÎPS Andrei de la Alba, sau chiar al fostului Prefericit, Teoctist, care iarăşi a fost supus unor zvonuri de fost colaborator al Securităţii), fac din Biserică şi din preoţi o tagmă vulnerabilă.
Lucrurile nu sunt întodeauna, de fapt, cam niciodată, doar albe sau doar negre.
Nu merg foarte des pe la biserică, nu mă spovedesc, nu ţin post decât în Vinerea Mare şi în Ajunul Crăciunului (şi poate, repet poate încă în 2-3 dăţi) dar cred că sunt totuşi un creştin.. bun sau rău, asta nu ştiu. Am trecut în perioada liceului, şi prin cealaltă faţetă, adică posturi, spovedanie, ritualuri etc.. În facultate însă, am avut parte de foarte multă istorie a bisericii şi istorie a Evului Mediu, moment în care mi-am dat seama că, de fapt, mult din ce crezusem eu, nu era ce credeam. Jocul se baza pe politica dusă de diferiţi monarhi şi Papi în perioada Evului Mediu.
Cursuri precum "Regalitate versus papalitate", au fost genul de cursuri, în care descopeream că totul era o luptă pentru putere. Inclusiv simbolurile regale precum purpura, inelul, sceptru, au fost preluate de către preoţi (vezi şi în prezent, cazul Papei şi al Preafericitului).
Un profesor din facultate, dl I. Andriţoiu (fie-i ţărâna uşoară), ţin minte ne zicea, că Biserica Ortodoxă nu a mai suferit nici o reformă din perioada Imperiului Bizantin, în contrapondere Biserica Catalică a avut, totuşi, parte în secolul al XVI-lea de o perioadă de reformă, cea mai celebră fiind cea a lui Martin Luther.
Apropo de M. Luther, acesta, preot fiind, a plecat la Vatican ca să-l găsească pe Dumnezeu. Ajuns în Cetatea Papilor, a găsit desfrâu, debandadă... şi nici urmă de Dumnezeu, de aici a început revolta lui (vezi o carte foarte interesantă scrisă de un istoric francez, Lucien Lefebvre- Martin Luther, un destin).
Credinţa şi manifestarea acesteia, ţine de fiecare dintre noi, dar sper ca să depăşim ca mod de gândire perioada Evului Mediu, să trecem peste teoriile fataliste ale milenarismului (cele legate de sfârşitul lumii. În anul 1000 se credea că atunci se va sfârşi lumea, în anul 2000 am crezut că atunci se va sfârşi lumea,...speculaţii), şi mai mult decât orice, conştiienţi fiind că ispitele sunt mari în lumea în care trăim, trebuie să ne apropiem de Dumnezeu, nu de cutume şi nu trebuie nici să cădem în judecăţi superficiale.
Dumnezeu, lumea, oamenii, Biserica şi preoţii sunt un tot unitar, iar cui i se dă mult, i se cere şi mai mult, aşa că la drept vorbind, nu mă interesează nici că Andreicuţ a turnat la Securitate, nici că nu ştiu ce călugăr e homosexual, vor plăti cu vârf şi îndesat la Judecata Supremă dacă sunt vinovaţi. Atenţia noastră ar trebui să fie îndreptată doar asupra noastră.
Părerea mea este că nici nu trebuie să fim bisericoşi, trebuie să fim credicioşi!
În concluzie, ultimele scandaluri dăunează asupra Bisericii, cei în drept să o facă, ar trebui să ia măsuri împotriva celor ce sunt găsiţi vinovaţi, de asemenea, atât Biserica Ortodoxă (română , sârbă, rusă, bulgară etc) cât şi cea Catolică ar trebui să recurgă la unele reforme care să nu se finalizeze în sciziuni, aşa cum a fost cazul în Istorie, şi trebuie să se implice, poate, mai mult, în problemele sociale ale oamenilor. A fi un balon de săpun izolat, a nu te apropia la modul sensibil de nevoile omului, şi a mai fi şi prins în diferite învârteli, nu face bine, din contră.

29.07.2009

Scrisoarea a III-a... din zilele noastre



Am primit-o pe mail , şi m-a distrat :).

Versiunea lunga

Iata vine-un Jeep pe strada, cu un girofar pe el,
Baiazid statea in dreapta si rosti catre sofer:
"Sper ca Mircea sa ajunga, sa nu-ntarzie din nou.
Ia vezi daca-a tras masina langa gura de metrou..".
"- N-a venit Maria Ta, zise el privind in jur..."
"- Si mi-a zis ca fix la 12 ne vedem langa Carrefour!".
Asteptand vreo 5 minute, isi pierdu orice rabdare,
Si trimite bodiguarzii sa se uite prin parcare
La un semn (curba la dreapta), se opreste un X5.
Si din el coboara Mircea, in bermude si opinci.
Printre turci porni agale, si privindu-i cu nesat,
Le-arata un "Sony Vaio", pe care-l tinea sub brat.
Agitat , la el in Jeep, si-mbracat tot in civil,
Baiazid nu mai rezista si il suna pe mobil:
"- Tu esti Mircea?"..."- Da-mparate, am uitat sa iti dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coada la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, ca nu vin aici prea des,
Si am luat-o pe centura, indrumat de GPS.
Acum am parcat masina. Unde esti?, ca vin la tine..."
"- Sunt la mine in masina si te vad, te-ndrepti spre mine".
Si de-ndata ajunse Mircea si urca la turc in jeep.
Si-ncepu sa ii explice ca nu vrea, cu niciun chip
Sa isi stranga intreaga oaste la Rovine in campii,
Si sa lupte pan' la moarte cu ai turcului spahii.
"- Baiazide, stii ca-i criza, si-acuma viata-i grea,
Ma gandeam ca sa ne batem,... dar la "Heroes" in retea.
Sau in loc sa cuceresti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea , daca ai wireless , sa jucam "conQUIZtador"?
"- Cum? Cand turcii-mi sunt in vama si-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca sa ne batem, ca nu ti se pare "cool"?
Eu nu-s disperat ca tine sa stau nopti intregi pe net,
Eu traiesc in realitate, si nu-i asta un secret
Ca am fost in multe lupte: Varna , Ialta sau Oituz..."
"- Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un "buzz"??"
"- Mircea!!! Vin c-o intreaga oaste , iar tu faci misto de noi...,
Maine sunt aici cu turcii si-ti declar de-acum razboi".
"- Cum vrei tu, marite rege, eu speram sa ma-ntelegi,
Caci de-ajungem la cutite, voi nu mai plecati intregi.
N-as vrea sa pun pe "YouTube", cu-ai tai morti,videoclipuri,
Nici ca Dunarea sa-nece spumegand a tale jeep-uri.
Dar, de asta ti-e dorinta, maine ne vedem la lupta,
Si-ti promit ca pleci d-aici cel putin c-o mana rupta.
"Si zicand acestea Mircea, il lasa pe Baiazid.
Si trantindu-i portiera, el pleca la pas grabit.
Cand ajunse la masina, gasi-n geam , pe-un bilet scris:
"Scuze. V-am blocat o roata, c-ati parcat pe "interzis"..."
Si da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de "bip"-uri,
Ca sa-si stranga toti ostenii si sa ii indese-n "Jeep"-uri.
Demarand in mare tromba, se-ndreptara spre Rovine,
Dar aici gasira turcii, toti cu pantalonii-n vine.
Toti vaitandu-se de moarte, ghemuiti prin iarba scurta
Rezemati de cate-un ciot, si tinandu-se de burta.
"- Baiazid , hai sa ne batem...!! Unde esti, de ce nu vii?"
"- Mi-am scos in oras ostenii, si i-am dus la KFC.
Si-am mancat cu poft-aseara, tot ce ni s-a pus pe masa..."
Raspunse-ncordat sultanul dintr-o tufa mai retrasa.
"- N-am stiut ca la "fast-food"-uri nu e bine sa mananci,
Mai ales in Romania, fiindca risti sa pleci pe "branci"...
Nu mai vreau ca sa ne batem, iarta-ma a fost o farsa.
Da-ne niste "trifermente" si-o sa facem cale-ntoarsa".....
Si asa a scapat Mircea de o lupta la Rovine.
Deci se vede pan-la urma ca "fast-food"-ul face bine.
Asta-i tot....Dar fiti voi siguri ca Istoria o sa zica:
"Turcii l-au vazut de Mircea si-au facut pe ei de frica"...




Versiunea scurta

- Tu esti, Mircea? - Nu !

ce merge prost, nu se termină repede

Zicala asta funcţionează în cazul meu, la modul optimist. De patru zile am abandonat blogul din lipsă de chef, din stare de vacanţă şi din toropeală de căldură. Dar, ca să explic titlul, vă spun că în aceste ultime zile, am avut parte doar de ghinion (o fi fost din cauză că nu am mai postat nimic pe blog?). Deci, telefonul fix a avut o cădere, sistemul de boxe al calculatorului a suferit o şifonare, telecomanda televizorului s-a dus pe apa sâmbetei, noua telecomandă nu funcţionează (din cauză probabil că e nouă, cine ştie?).
Plus că, şi doctorul mi-a depistat o tensiune arterială nu tocmai corepunzătoare, cică, vârstei! Mno, bine domnu' doctor o să o supraveghez, promit.
Iar cireaşa de pe tort în toată acestă tărăşenie, e faptul că momentan sunt şi fără micuţa Viperă Galbenă (scumpa mea maşină), care are un mic guturai de vară.
Ce mai urmează? Sper că nimic, doar am spart ghinionul cu postarea aceasta.
PS: sper să nu îmi explodeze laptopul sau să îmi cadă netul, ar fi genial.
PS 1: şi tot optimistă la maxim rămân, cum mă ştiţi :D

25.07.2009

aniversare



JULIO IGLESIAS-FELICIDADES


Este omul care m-a încurajat întotdeauna, dar este şi cel mai crud critic al meu. Ştie ce vreau, fără ca măcar să-i spun. M-a răsfăţat întotdeauna, dar m-a şi adus tot timpul cu picioarele pe pământ. Este omul de a cărui părere, deşi poate nu ţin cont, măcar ascult.
Este MAMA MEA, şi astăzi este ziua ei.
LA MULŢI ANI din inimă, să ai parte de tot ce e mai bun pe lumea aceasta, meriţi din plin!


24.07.2009

vă trimit în...

CUBA! Nu ştiu de ce, dar pe toropeala asta, mă gândesc la Cuba. Aşa că, eu vă invit la o plimbare virtuală prin ţara aceasta minunată.

21.07.2009

retezat

Păcat că a ratat calificarea în finală, bine că există! Pentru români sigur, Retezatul, e o minune.
PS: poza nu e din Retezat, ci de pe saitul; www.metacafe.com. Iniţial, am căutat poze cu Retezatul, dar la salvarea pe calculator îmi dădeau eroare, aşa că, după vreo trei încercări, am renunţat. Postez eu altădată, promit!

20.07.2009

mereu pe locul doi













Vorbim de partidul care nu poate să se acomodeze în aproape nicio situaţie, nu ştie să transmită mesaje, deşi se străduişte la modul disperat, încercă să mimeze normalitatea...dar nu îi iese- PSD.
Aici găsiţi un articol. Sper să nu vedeţi roşu după ce citiţi!
@: Îmi cer scuze, iniţial am uitat de poza cu Marean. Am şi eu, câteodată, unele scăpări ...colosale :D

18.07.2009

aşa...ca de sâmbata

politica la firul ierbii ( I I )


"...Dacă după 1990 am descoperit prima valoare a democraţiei politice, faptul că ne putem alege noi înşine guvernanţii, după aproape 20 de ani cetăţenii au înţeles că acest drept nu le-a schimbat prea mult viaţa. Desigur, nu avem nicio garanţie că toţi aleşii noştri sunt competenţi şi cinstiţi. Votantul poate să greşească sau poate fi rău informat. Dar a condamnat democraţia sub pretextul că unele guverne democratice conduc prost înseamnă a-i tăia unui bolnav piciorul doar pentru că are reumatism.
Democraţia nu atenuează defectele aleşilor, dar are cel puţin meritul de-a permite manifestarea calităţilor.
...Îmi dădeam seama că generaţiile care vin din urmă nu sunt pregătite nici pentru libertatea politică, nici pentru cea economică, bazată pe competiţie. La 18 ani, tinerii depun dosare de asistaţi sociali. Şcoala îi pregăteşte pentru orice, adică pentru nimic. Începeam să reconsider zicala, care îmi era familiară din perioada de pionier, meseria e brăţară de aur.
...Unii cred că, indiferent ce ar face, destinul vine peste ei. Eu cred că destinul vine peste tine dacă nu faci nimic.
...Mă gândesc cum ar fi dacă fiecare dintre cei care figurează în clasamentele celor mai bogaţi, inclusiv cei care nu se declară ca atare, ar sprijini câte o şcoală, câte o grădiniţă prin donare de cărţi, de CD-uri, de aparate audio şi video care să le deschidă altă lume copiilor, dacă ar finanţa cu echipamente sportive adecvate, cum ar arăta viitorul acestei ţări"?
Sursa: Adriana Săftoiu, Jurnal de campanie, Editura Trei, Bucureşti, 2009.

17.07.2009

politica la firul ierbii ( I )



"Până atunci eram obişnuită doar să ofer consultanţă, să stau în spatele unui candidat şi să îi măsor greşelile, abaterile, stângăciile, să corectez deviaţiile şi să găsesc soluţii pentru fiecare criză. În final, succesul sau eşecul îi revenea celui în cauză, responsabilitatea consultantului oprindu-se la intratea în scenă a viitorului politician.
Modul de a folosi cuvântul, privirea, gesturile, emoţia se află în mâna candidatului. Oricât de valoroasă e strategia, rezultatul final depinde, în fond, de execuţie. În politică, cel care câştigă nu e întodeauna şi cel mai bun, şi nici nu înseamnă că a avut cea mai strălucită strategie şi echipă de campanie. Şi cu toate acestea, câştigătorul e decis de procentul obţinut. Dar în egală măsură, chiar pierzând, gustul înfrângerii poate fi atenuat de o campanie bine coordonată şi în care să simţi că ţi-ai depăşit propiriile limite".
Sursa: Adriana Săftoiu, Jurnal de campanie, Editura Trei, Bucureşti, 2009.

15.07.2009

politica la firul ierbii - Adrina Săftoiu

Am citit, în sfârşit, cartea Adrianei Săftoiu- Jurnal de campanie.
Uneori, când citim o carte, suntem acaparaţi în mecanismele ei de lectură. Ceea ce facem de obicei, nu mai facem când citim o carte care, nu doar că te transpune în altă lume, ci, te face să simţi că ai făcut cea mai bună alegere citind-o.
Pe Adriana Săftoiu, o admir ca şi comunicator politic şi strateg politic. Nu mă interesează trecutul, şi nici prezentul culorilor ei politice, mă interesează doar modul în care, doamna Săftoiu, ştie să explice politica ca fenomen, ca resort social, ca mod de acţiune. E printre puţinii...
De la strategii de campanie electorală, (cartea descrie perioada în care A. S. s-a pregătit, şi a candidat la Camera Deputaţilor), până la chestiuni ce ţin de mediul personal/familie- povesteşte care membrii ai familiei o susţin pentru candidatură, şi care sunt mai reticenţi, spune, de asemenea, în carte că de 7 ani amână să aibă al doilea copil-, lectura ne creionează o Adriana Săftoiu, puţin fardată, cu temerile şi speranţele unui candidat ce intră într-o bătălie unde nu există loc de restanţe.
După 1989, politica s-a confundat cu birourile ministeriale, cu agitaţia parlamentară si cu fermentatia presei. În acest context, jurnalul de campanie al Adrianei Sătfoiu aduce un sunet nou: politica la firul ierbii, politica traita în mizeria cotidiana a comunitatilor locale, care, de regula, nu sunt "subiecte", ci "obiecte" politice. Aceste comunităţi, oamenii care le compun, au cu totul alte probleme decât politicienii. Adriana Săftoiu încearcă imposibilul: să facă politica dincolo de ideologii, dincolo de propaganda de partid, dincolo de retorica electorală. Adica să elibereze politica de politică si -încercarea încă si mai îndrazneaţă - sa facă din politică literatură.
Andrei Pleşu

@: în următoarele postări voi reda câteva citate sugestive preluate din carte

14.07.2009

vive la France


La Marseillaise (repostare)
Asculta mai multe audio Muzica

din Est pentru Vest


Jerzy Buzek, este preşedintele Parlamentului European.
Est- europenii, reuşesc să se impună uşor la nivelul continenutlui european. Oricum, Polonia, prin Papa Ioan Paul al II-lea, prin L. Wallesa şi prin Sindicatul Solidaritatea, a reuşit să impună o altă faţă a esticilor ostracizaţi de comunism.
Păcat, că noi românii, nu am reuşit...
Nu avem nici un Papă (asta ar fi şi greu), nu avem nici un Wallesa (îl avem doar pe Iliescu...), şi nu avem nici Sindicatul Solidaritatea, ci doar grevele de la Braşov.
Europarlamentarul PDL, Marian Jean Marinescu, spunea la RTV că "de-acum nu se mai poate vorbi de state noi şi state vechi ale Europei".
Fiecare cu istoria lui...
Succes J. Buzek!

13.07.2009

...eu sunt ca viaţa

simplu şi frumos...cer sunt şi pământ -SAVOY

Savoy - Eu sunt ca viata
Asculta mai multe audio Muzica

11.07.2009

poveste...el Romeo, ea Julieta :))

fericirea domnului Andrei

Un boier al spiritului, un aristocrat al ideilor- Andrei Pleşu!

10.07.2009

criza, presa şi cititorii

Astăzi, ziarul Cotidianul, a prezentat prin blogurile unor jurnalişti, ştirea referitoare la faptul că Trustul a decis să le fie reduse salariile, şi că urmează o perioadă grea, de criză, şi de restructurări. Morar, Teodorescu, Rogozanu, scriu fiecare pe bloguri despre situaţia deloc plăcută.
Din toamna anului trecut, auzeam zvonuri şi la nivelul judeţului nostru, că în perioada ce va urma radiografia presei nu va fi una tocmai fericită. S-a adeverit...din păcate.
Peisjaul media din judeţul nostru, a suferit în urmă cu aproximativ două săptămâni o lovitură grea, cotidianul Hunedoreanul, a fost declarat închis. Va apărea doar în ediţia online. Erau la acest ziar nişte jurnalişti dedicaţi, imparţiali, serioşi şi pricepuţi. Nu se mai putea face nimic... MediaPro, luase decizia, şi era irevocabilă.
Presa de nivel naţional are şi ea probleme. Cotidianul, România Liberă, Gardianul şi alte ziare, sunt în situaţii deloc plăcute.
Păcat că, ziare serioase sunt puse în situaţii de a trege o linie şi de a pune punct. Vom rămâne cu Libertatea, Clik sau Cancan.
Faţă de Cotidianul, am o dependenţă de lectură creată din anii facultăţii, când un coleg de grupă m-a întrebat dacă citesc acest ziar? Zic, nu!. Eu am crescut, dacă pot zice aşa, cu Adevărul. La care, el zice: Auzi, citeşte-l, e bun! De atunci, îl citesc.
Apropo, de presa cu care rămânem...
Am mers cu ceva timp în urmă, la chioşcul de ziare, să iau ziarele de dimineaţă. Înaintea mea la chioşc, un preot venerabil de vreo 70-75 de ani. Îl cunosc din vedere de prin oraş. Acesta, cere vânzătoarei Libertatea şi Cancan. Mă surprinde cererea făcută de preot vânzătoarei. Privirea...mi se schimbă brusc. Adică, un preot cu o vârstă venerabilă, om serios, ca să nu zic că e şi preot, citeşte...oripilaţiile alea de tabloide?
Nu ştiu, dacă omul mi-a surprins privirea mirată (ca să nu zic stupefiată), însă cumva, ca o justificare parcă, îi spune vânzătoarei: Iau ziarele astea, pentru taloanele de concurs!. Aşa o fi, nu ştiu, nici nu mă interesează prea mult. V-am spus chestia asta, doar ca să vă faceţi o idee cu ce fel de ziare vom rămâne, cu ce tip de jurnalişti...
Cât despre cititori...fiecare după pretenţii.
PS: A nu se înţelge că acuz în acest post tagma preoţească, nicidecum. Nici morală nu ţin nimănui, că nu sunt Lacrimosa Purificata, constat doar. Oameni sunt şi ei, chiar de-s popi, şi se pot uita liniştiţi la...ce doresc. Însă să nu uităm...cui i se dă mult, i se cere şi mai mult.
PS1: Şi eu mă mai uit prin Libertatea, o recunosc. De ce? Pentru a asezona ocazional ceea ce citesc.

08.07.2009

salvaţi-o pe Shara



...Pentru că, pare sa fi intrat în degringoladă. Vorbim aici de fostul guvernator al statului Alaska, care şi-a anunţat vineri, 3 iulie demisia din funcţie. Ştirea a ţinut piept pentru câteva ore întregii poveşti a decesului lui MJ.
De ce, scriu despre Palin? Pentru că, Shara Palin, a reuşit să stârnească curiozitatea şi atenţia opiniei publice americane în alegerile prezidenţiale din 2008, ca şi candidat la postul de vicepreşedinte.
Cine e, Shara Palin, la modul general? Este o tipă de 45 de ani, cu 5 copiii (despre ultimul se spune că ar fi de fapt al fiicei sale mai mari), cu un soţ petrolist, fostă hocheistă, fostă Miss Alaska, fostă candidat la funcţia de VP, cu puţine cunoştinţe despre politica externă şi relaţiile internaţionale (în cadrul unui interviu, nu a ştiut că Africa e continent...), fiica-sa cea mare de 18 ani, are un copil din flori, cuscra doamnei guvernator a fost arestată pentru posesie de droguri, cumnatul este acuzat de abuz în serviciu. O adevărată saga americană.
A, şi dna Palin a cheltuit, de exemplu, 150.000 de dolari pentru garderobă şi machiaj în campania electorală pentru VP.
Ea este genul de politician care nu va entuziasma niciodată New York-ul, dar ar prinde în statele
agricole ca să le numim aşa, gen Idaho.
Shara Palin, face parte din conservatorii excesivi ai Partidului Republican.
Acum, a demisionat înainte cu un an de terminarea mandatului de guvernator. Toţi analiştii de peste Ocean, se întreabă dacă acest fapt înseamnă că se pregăteşte pentu cursa prezidenţială din 2012, sau după cum ea declară, s-a săturat de toată publicitatea iscată în jururl ei şi a familiei ei.
Competentă pentru Casa Albă, nu o văd chiar deloc în acest moment, probabil că atacurile presei au obosit-o, însă pe de altă parte mă gândesc că a cunoscut în campania din 2008, alături de J. McCain, şi o Americă strălucitoare, cu tot ceea ce Alaska nu are. ...Şi, în general, ne dorim ceea ce nu avem sau nu putem avea.
Palin, nu şi-a anunţat intenţiile, şi tocmai asta suscită multe comentarii şi ipoteze. Poate, un timp, va vâna, va pescui (astea sunt pasiunile ei)şi se va învârti pe ici - pe colo, până când va face... mişcarea şoc. Femeia are ambiţie politică, cel puţin, până acum a avut. A fost primul primar femeie din oraşul Wasilla, a fost primul guvernator femeie al statului Alaska şi a fost prima femeie republicană care a candidat la vicepreşedinţia Americii. Are o ascendenţă politică care poate duce spre candidatura la preşedinţia SUA, însă repet, în acest moment nu e pregătită din nici un punct de vedere. Şi, cam pare să aibă prea mult iz de scandal în viaţa ei.
Sunt chiar curioasă să văd ce va urma pentru Sara Palin, şi ce fel de pescuit va alege. Alege pescuitul balenelor din Alaska, sau pescuitul polititc din capitala federală?
Fiecare, cu ce-l doare!

07.07.2009

bilanţ la Senat


De multe ori, apar în presă informaţii despre chiulangii din Parlament. Şi anul acesta am avut parte de asemenea informaţii. Am găsit acum, la final de sesiune parlamentară, informaţii publicate pe saitul Institutului pentru Politici Publice din Bucureşti, despre activitatea acestora (puteţi chiar descărca direct documentele). Remarc următoarele lucruri (mă voi lega doar de senatori, deoarece aici este un VIP care se vede preşedinte de ţară). Aşadar, Cotidianul prezintă, ca să nu ziceţi că e doar de la mine, un articol referitor la chiulangii.
Hm, aţi văzut Crin Antonescu, ce prezenţă are? 1% prezenţă la Senat!! Liderul PNL, candidatul PNL pentru preşedinţia României, omul care se vizeză (oh, Doamne) Obama!! E imposibil aşa ceva, e jenant, e... fără grad de comparaţie. Din 213 voturi finale în plenul Senatului, Crin a fost prezent la două (2)!!!
Dacă nici asta nu e impertinenţă, atunci, nu ştiu ce să mai zic.
Nici colegul lui Crin, senatorul de Hunedoara, Dan Radu Ruşanu, nu stă deloc strălucit, 5 prezenţe în plen deci procent de 2%.
Dacă e să analizăm prezenţa celor 3 senatori hunedoreni, pedelistul Dorin Păran (foto), stă cel mai bine, se află în primii 20 de senatori ca prezenţă, din 137 de senatori. Procentul prezenţei senatorului Păran, în plenul Senatului este de 86%, adică 184 de prezenţe.
Psd-istul Cosmin Nicula, tot senator de Hunedoara, este spre coada clasamentului cu o prezenţă de 39%, adică a asistat la doar 83 de şedinţe.
Mi se pare că, alte comentarii sunt de prisos!

04.07.2009

pe vremea mea, pe vremea ta

În urmă cu câteva seri, vorbeam pe mess cu o persoană care are meseria de educator. Până aici nimic neobişnuit, o să ziceţi. Aveţi dreptate. Doar că din una în alta, am ajuns să povestim despre desenele animate. Ne gândeam la ce desene ne uitam noi în copilărie, şi la ce desene se uită acum copiii? Cât de educative erau cele de-atunci, şi cât de educative sunt cele de azi?
Am ajuns la concluzia, că desenele de azi pălesc în faţa celor la care ne uitam noi. Dar poate, ne-a nimerit pe noi melancolia copilăriei.
Eram mare fan de desene animate, mama chiar credea că niciodată nu o să abandonez ocupaţia de a mă uita la desene.
În fine, mi-am adus aminte la ce desene mă uitam. Păi, desenele alea îţi dădeau o educaţie. Perrine, cred că mi-au fost cele mai dragi. Povestea fetei orfane care pleacă în lume să îşi găsească bunicul bogat, dar care nu acceptase căsătoria părinţilor ei, a rămas un desen foarte drag. Îmi amintesc şi azi multe secvenţe din serial. Apoi, îmi aduc aminte de Macron 1, robotul puternic, de fantasticul Captain Planet (parcă Pro Cinema difuzează serialul chiar în perioada aceasta). Ţin minte că ne făceam la şcoală inele precum personajele din Capitan Planet. Rupeam de la coperta caietelor fâşia care susţinea caietul în îmbăcătoare şi voila, aveam inelul planetar.
Alte desene dragi erau Sandy Belle, Cartea Cărţilor (neuitatul robot inteligent Memo), Mihaela (ca o mărturisire personală, mama zice că mi-a pus numele după personajul (sau ca al personajului) de desen animat), Tom şi Jerry, (nici până azi nu am înţeles de ce Jerry, câştiga în faţa lui Tom, în majoritatea dăţilor) şi îmi aduc aminte cu plăcere de unchiul Scrooge McDuck, răţoiul milionar şi ai lui nepoţi neastâmpăraţi.
Desenel Disney, de altfel, sunt toate memorabile.
Eu cam cu desenele astea am crescut. Vizionare plăcută puştilor :)).
PS1: Pentru Len-Chen: să le arăţi puştilor de la grădi desenele de mai sus, nu tot roboţi de 2 lei şi violenţă maximă.
PS2: Această postare nu este interzisă persoanelor sub 6 ani!! Poate fi citittă sau măcar privită fără acordul părinţilor.
PS3: din păcate nu reuşesc să ataşez Perrine de pe YT.

02.07.2009

luptă de familie

Surorile Williams vor juca finala de la Wimbledon!!! Venus a învins-o pe Safina, Serena pe Dementieva.
O nouă reglare de conturi în familia Williams, dar fetele ştiu să se bucure de asta!
PS: A învins Serena.