şocant- muncă pe gratis

ŞOC - British Airways a cerut celor 40.000 de angajaţi ai săi să muncească gratis pentru o lună (Ziarul Financiar)
Ce mi se pare interesant în ştirea asta? Păi, mi se pare interesant faptul că, jurnaliştii români percep acestă ştire în ansamblul ei ca o mare dramă. Drama este percepută de ziarişti, nu atât din punctul de vedere a situaţiei economoice a BA, ci, din punctul de vedere al faptului că, uite, săracii englezi trebuie să muncească pe gratis, tovarăşi.
Când am văzut ştirea aceasta, şi apoi modul în care ea a fost prezentată ca titlu în presa românească, mi-a venit instantaneu în minte un film studiat la facultatea de Istorie (aceea facultate pe care unii o blestemă, din păcate (dar ăsta e un subiect de care mă voi ocupa într-o altă postare)).
Studiind Istoria Contemporană Universală (ICU cum îi spuneam noi), cu domn' profesor Şerban (sper că e sănătos acum, ştiu că a fost foarte bolnav, şi nu a mai predat), am aflat că în perioada dintre cele două războaie mondiale, atât germanii cât şi americanii munceau gratis. Personal, şi mie atunci mi s-a părut anapoda. Adică, cum gratis?
Economiile celor două ţări erau la pământ (criza economică din 1928-1932, era devastatoare), inflaţia era de neimaginat. Dacă dimineaţa cumpărai un produs cu 5 mărci, seara îl cumpărai cu 50 de mărci. Dacă, la începutul lunii, cumpărai făina cu 3 mărci kilogramul, la sfârşitul lunii o cumpărai cu 30000 de mărci kilogramul.
Aşadar, criză gravă. Mecanismele economice nu mai funcţionau, nimic nu mai oferea soluţii la ieşirea din criză.
La un moment dat, americanii şi germanii încep să lucreze pe MOCA. O perioadă de timp munca nu a fost retribuită. Cum au primit cetăţenii ştirea? Păi, au muncit pe gratis pur şi simplu, n-au protestat, au ieşit din criză, şi au devenit peste ani lideri mondiali. Iată, o poveste de succces.
Ideea că americanul şi neamţul care odată avusese un serviciu bun, dar acum pe criză, grebla frunze în parc, strângea gunoiul stradal sau mai ştiu eu ce meserii făcea care, unora li se par descalificante, spune mult despre cum văd unii, momentele dificile.
Chiar, mi-aş dori să văd în România zilelor noastre bancheri care, deşi si-au pierdut serviciul, şi trăiesc din şomaj, merg totuşi în parc să adune frunze pentru că, dacă nu ar face asta s-ar simţii inutili societăţii, şi ar simţii că iau bani de la şomaj pentru nimic.
Părerea mea, este că omul trebuie să se simtă util societăţii (mai ales) pe timp de criză.
Cât despre englezi, în 1941, când totul părea a fi pierdut, W. Churchill, a spus în faţa Parlamentului: N-am de oferit decât lacrimi, sânge şi durere, dar nu voi capitula niciodată.
O să iese brititanicii din criză, sigur înaintea noastră, chiar dacă muncesc gratis.
PS: Oare dacă toată România ar munci pe gratis o lună şi nimeni nu ar fura, cum ar fi? Întreb doar şi eu...