"...Dacă după 1990 am descoperit prima valoare a democraţiei politice, faptul că ne putem alege noi înşine guvernanţii, după aproape 20 de ani cetăţenii au înţeles că acest drept nu le-a schimbat prea mult viaţa. Desigur, nu avem nicio garanţie că toţi aleşii noştri sunt competenţi şi cinstiţi. Votantul poate să greşească sau poate fi rău informat. Dar a condamnat democraţia sub pretextul că unele guverne democratice conduc prost înseamnă a-i tăia unui bolnav piciorul doar pentru că are reumatism.
Democraţia nu atenuează defectele aleşilor, dar are cel puţin meritul de-a permite manifestarea calităţilor.
...Îmi dădeam seama că generaţiile care vin din urmă nu sunt pregătite nici pentru libertatea politică, nici pentru cea economică, bazată pe competiţie. La 18 ani, tinerii depun dosare de asistaţi sociali. Şcoala îi pregăteşte pentru orice, adică pentru nimic. Începeam să reconsider zicala, care îmi era familiară din perioada de pionier, meseria e brăţară de aur.
...Unii cred că, indiferent ce ar face, destinul vine peste ei. Eu cred că destinul vine peste tine dacă nu faci nimic.
...Mă gândesc cum ar fi dacă fiecare dintre cei care figurează în clasamentele celor mai bogaţi, inclusiv cei care nu se declară ca atare, ar sprijini câte o şcoală, câte o grădiniţă prin donare de cărţi, de CD-uri, de aparate audio şi video care să le deschidă altă lume copiilor, dacă ar finanţa cu echipamente sportive adecvate, cum ar arăta viitorul acestei ţări"?
Sursa: Adriana Săftoiu, Jurnal de campanie, Editura Trei, Bucureşti, 2009.
Democraţia nu atenuează defectele aleşilor, dar are cel puţin meritul de-a permite manifestarea calităţilor.
...Îmi dădeam seama că generaţiile care vin din urmă nu sunt pregătite nici pentru libertatea politică, nici pentru cea economică, bazată pe competiţie. La 18 ani, tinerii depun dosare de asistaţi sociali. Şcoala îi pregăteşte pentru orice, adică pentru nimic. Începeam să reconsider zicala, care îmi era familiară din perioada de pionier, meseria e brăţară de aur.
...Unii cred că, indiferent ce ar face, destinul vine peste ei. Eu cred că destinul vine peste tine dacă nu faci nimic.
...Mă gândesc cum ar fi dacă fiecare dintre cei care figurează în clasamentele celor mai bogaţi, inclusiv cei care nu se declară ca atare, ar sprijini câte o şcoală, câte o grădiniţă prin donare de cărţi, de CD-uri, de aparate audio şi video care să le deschidă altă lume copiilor, dacă ar finanţa cu echipamente sportive adecvate, cum ar arăta viitorul acestei ţări"?
Sursa: Adriana Săftoiu, Jurnal de campanie, Editura Trei, Bucureşti, 2009.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu