cum aş face eu educaţie

Pregătirea mea de bază este cea de profesor. Prin urmare, mulţi prieteni, colegi şi cunoştinţe sunt cu această preocupare existenţială. Am discutat despre sistemul de învăţământ cu multă lume, şi mi-am dat seama că este un domeniu în care schimbările ori nu s-au făcut, ori s-au făcut prost. Dau exemplul manualului de Istorie din liceu. Am prins să văd vechile manuale, adevărate cărămizi, pline cu informaţii. Istoria românilor, care se făcea în clasa a XI-a şi a XII-a era excepţională (mă refer la cel din 1990-până la fumigenele numite manuale alternative- ale lui Marga). Acum, mă doare inima să mă uit la unele...
Manuale superficiale, programă şcolară ameţitoare, lipsa banilor, dezinteres (profesor-elevi-părinţi), schimbări survenite în mod aleator etc. şi multe altele, compun un tablou deloc idilic al învăţământului românesc.
În fine, nu vreau să fac aici apologie pentru că, nu sunt în măsură să dau verdicte, ci doar să fac nişte constatări de bun-simţ (că tot e în vogă termenul).
Ideea e că personal aş face educaţie conform fotografiei alăturate. De la ministru şi până la ultimul şcoler. Ştiu, vi se pare o măsură n-e la locul ei, dar luaţi-o metaforic.

PS: Domnul Daniel Funeriu chiar mi se pare o speranţă pentru educaţie. Dacă treceţi un ochi pe cv-ul dânsului, pe bune, cel puţin o să ziceţi, wow! Aa, şi încă ceva, el e tipul care a fugit la 17 ani, dacă nu mă înşel, din ţară ca să poată studia în străinătate. E o mare speranţă! Sper, să nu fie sufocată...