şi la mulţi ani! Numai bine!!! PS: va las niste colinde pe care de vreo două săptămâni le ascult fest :) PS 1: deşi în ultimul timp am cam abandonant scrisul pe blog (motive de timp, lene, sictireală uneori), mi-am dat seama că îmi lipseşte, totuşi, activitatea aceasta aşa că, promit o revenire în forţă:)))
Unii mi-aţi dat încredere, alţii mi-aţi dat o lecţie. Pentru toţi voi fi un preşedinte mai bun!
Voi sunteţi cei care m-aţi votat, cei care l-aţi votat pe Mircea Geoană sau cei care nu aţi ieşit la vot. De la toţi am învăţat câte ceva. Unii mi-aţi dat încredere şi speranţă pentru a continua reformele pe care le-am început, alţii mi-aţi dat o lecţie pentru greşelile pe care le-am făcut. Voi face tot ce-mi stă în putere să mă ridic la înălţimea aşteptărilor voastre şi să fiu Preşedintele de care România are nevoie.
Scrisoare deschisa din partea unui grup de tineri romani care studiaza in strainatate
Draga Romania,
Nu ne scriem foarte des. Ne vizitam la rastimpuri, dar nu ne mai intelegem de foarte mult timp. Iti scriem acum pentru ca mai mult ca in alte dati trebuie sa deschizi ochii. De ceva timp primim intrebari pe strada, la ore, de la cunoscuti : « De ce la 20 de ani de la revolutie mai votezi comunistii ?» Ne este greu sa raspundem pentru ca ne este greu sa ne uitam inapoi. Privelistea este mult prea trista si, de multe ori, de neinteles.
Am plecat, cu mai mult sau mai putin timp in urma, cu speranta de mai bine. Lucurile pareau sa fi intrat pe un fagas normal, parea ca, incet dar sigur, ceva avea sa se intample. Povesteam cu mandrie colegilor mai europeni decat noi cum Romania incepe sa devina ceea ce ne-am fi dorit cu totii sa devina : o tara puternica, cu cetateni informati si implicati. O tara de care eram mandri. O tara careia nu-i era teama sa lupte pentru idealuri, pentru principii, pentru viitor. Astazi, in schimb, dezamagirea ne-a cuprins pe toti. Ce blestem te bantuie, Romania, ca sa iti poti inca iubi calaii ? Calaii care mai intai te-au saracit ca sa te poata manipula mai usor. Calaii care, apoi, si-au dat seama ca nu e asa greu sa obtina ce-si doresc.
Cativa potentati au ajuns in posesia principalelor mijloace media. Cunoastem puterea lor pentru ca traim si noi intr-o societate dependenta de media. Numai ca in Romania lucrurile si-au pierdut de mult echilibrul. Televiziunile au ajuns doar mijloace de manipulare a deciziei politice. Televiziunile au creat imaginea unei dictaturi inchipuite ca sa acopere adevarata dictatura a parlamentului. Ieri, pe 1 decembrie, televiziunea nationala a uitat sa iti spuna La Multi Ani. A ales, in schimb, sa transmita intalnirea electorala a unui candidat. Tot ieri, bunul simt a fost injosit, cand principalele televiziuni de stiri au mintit in legatura cu contra-manifestatia timisorenilor.
Si, a propos de Timisoara, ieri ai fost umilita ca parca niciodata pana acum. Eroii Timisoarei si ai rezistentei anticomuniste au murit ieri a doua oara cand au fost folositi atat de cinic de chiar criminalul lor. Ai putea, poate, crede ca nu stim ce s-a intamplat. Ca suntem tineri, ca n-ar trebui sa vorbim asa usor despre trecut. Dar uiti, draga Romania, ca avem cu totii parinti. Bunici. Oameni care au fost acolo, de fata atunci cand oprimarea a devenit insuportabila. Oameni pe care i-am ascultat, infricosati, povestind despre durerile trecutului. Oameni care, in 1990, treceau granita in Bulgaria, ca sa ne cumpere lapte sau jucarii. Oameni pe care noi ii respectam, pentru ca ne-au dat tot ce aveau mai bun. Tu, insa, se pare ca nu-i mai respecti. Ti-ai pierdut oare, la 20 de ani, respectul fata de cei care ti-au (re)dat viata ?
N-am uitat, Romania, si nu putem uita ce-a fost. Nu putem uita povestile bunicilor, mai inspaimantatoare decat orice film horror, pentru simplul motiv ca s-au intamplat cu adevarat. Foamea. Frigul. Frica. Lipsurile. Mineriadele. Mai mult decat atat, nu putem uita ceea ce chiar noi am trait, in 2000-2004. Baronii locali. Jurnalistii anihilati. Spalarea de bani. Ouale domnului Nastase. Palmierii domnului Agathon. Decimarea fondului forestier. Lipsa oricaror investitii straine solide. Privatizarile pe un euro. Programul « cornul si laptele » sau, mai precis, « cornul mucegait si laptele acrit ». Ti-aduci aminte acum ?
Ce este insa poate cel mai dureros este eliminarea oricaror standarde in dezbaterea electorala. Filme trucate, acuzatii fictive sau nu, umplu ecranul telvizorului. A avea « fata de presedinte » devine mai important decat a avea forta de a fi presedinte. Stirea unei numiri romanesti in Comisia Europeana sau o dezbatere pe politica externa intre candidati sunt ingropate de « dezbateri » lipsite de candidati. E atat de simplu, Romania, sa-ti dai seama ca esti manipulata. E atat de simplu, si nu e prea tarziu. Deschide ochii si priveste in jur : cine sunt ce-i care-ti vor binele ? In 2004, ca un copil abuzat, ti-ai castigat dreptul la emancipare. Iar acum vrei sa te intorci ? La aceleasi probleme pe care le cunosti deja ? La aceleasi tristeti ? Sau mergi inainte, pe o cale nu neaparat usoara, dar corecta ? Gandeste-te bine.
Nu esti un stat de drept, Romania. Esti un stat nereformat in care magistratii isi permit sa intre in greva sfidandu-l si sfidandu-ne. Un stat in care parlamentul si oamenii politici sunt marile piedici in calea reformei. Un stat in care cei care incearca sa reformeze sunt acoperiti cu mocirla de cei care au creat problemele. Un stat care nu vrem sa fie al nostru si in care nu vrem sa ne crestem copiii. Dar avem inca incredere in tine. Duminica hotarasti daca iti imbratisezi sau nu calaii. Duminica hotarasti cat pret pui pe vietile celor care s-au sacrificat pentru tine. Duminica hotarasti daca ne intorci inca o data spatele sau nu. Duminica putem fi mandri sau dezamagiti. Tine doar de tine.
Cu multa dragoste,
Un grup de tineri romani care studiaza in strainatate (lista e deschisa – lasati un comment)
Bogdan Ivanel, Masterand in Studii Rusesti si Est Europene la Universitatea Oxford
Ermina Strutinschi, Masterand in Studii Rusesti si Est Europene la Universitatea Oxford
Rafaela Peteanu, Student la Stiinte Sociale si Umaniste la Universitatea Utrecht
Delia Nicolaescu, Masterand in Media Culture la Universitatea Maastricht
Adnana Cruceanu, Student la Stiinte Sociale la Universitatea Utrecht
Ioana Garlea, Masterand in Fizica Teoretica la Universitatea Utrecht
Tamara Baleanu, Masterand in Culture and Society la London School of Economics (LSE)
Flavia Grosan, Student la Electrical Engineering and Computer Science la Jacobs University Bremen
Lucian Mocanu, Student la Computer Science la Jacobs University Bremen
Stefan Rusu, Masterand in Marketing International si Management la BI Norwegian School of Management
Adelina Popescu, Student la Stiinte Sociale la Universitatea Utrecht
Alexandra Rusu, Studenta la Studii Economice la Universitatea Utrecht
Otilia Ciobanu, Student la Stiinte Sociale la Universitatea Utrecht
Iuliana Kanya, Studenta la Bute Medical School la University of St Andrews
Mihai Voica, Masterand in Inginerie Electrica la Jacobs University Bremen
Ioana-Delia Grigoriu, Student la Computer Systems Engineering with Business Management la Universitatea Birmingham
Silvana Enculescu, Masterand in International Journalism la Universitatea Leeds
Irina Teodora Gheorghe, Masterand in “Science in Operational Research” la School of Maths and Engineering a Universitatii din Edinburgh
Rimona Afana, Masterand in Studii de Conflict la Universitatea din Amsterdam
Carmen Manea, Student la Media & Cultural Studies with Global Politics la Canterbury Christ Church University
SCRISOARE CĂTRE LIBERALI
Dragi liberali,
Nu vă scriu în calitate de fost preşedinte al PNL, nici în cea de vicepreşedinte al PD-L şi, cu atât mai puţin, în cea de susţinător al lui Traian Băsescu.Vă scriu în calitatea unuia care, în ultimii 20 de ani, a încercat după puterile sale să susţină în scris, la catedră, în politică şi în dezbaterea publică din România valorile şi proiectele dreptei, în general, şi ale liberalismului de dreapta, în special. Vă scriu ca unul care a fost onorat să fie considerat o voce a liberalismului românesc chiar şi atunci când a fost contestat sau chiar exclus în repetate rânduri din cercurile de la vârful PNL. Vă scriu ca unul care îşi asumă eşecurile şi greşelile făcute, dar ale cărui bune intenţii şi devotament pentru cauza dreptei îi sunt recunoscute chiar şi de către adversari.
Vă scriu într-un moment pe care cu toţii îl recunoaştem ca fiind de cumpănă. Votul ce ne aşteaptă este unul istoric. Nu este un secret pentru nimeni că votul de duminică va decide cum va arăta România nu doar pentru câţiva ani, ci pentru o generaţie sau chiar mai multe.
Departe de mine gândul de a vă spune cum să votaţi. Opţiunea mea o cunoaşteţi – nu este un secretă. Cât timp dreapta are in cursa prezidenţială propriul candidat, în persoana lui Traian Băsescu, nu pot vota decât pentru acest candidat! Opţiunea dumneavoastră este o chestiune de conştiinţă. Iar eu, ca liberal, nu pot decât să mă înclin în faţa libertăţii de conştiinţă şi a libertăţii de opţiune.
Vă scriu pentru a vă reaminti două repere la care conştiinţa noastră se va raporta, vrând-nevrând, duminică.
Primul reper este o realitate istorică privind mişcarea de dreapta din România în ultimii 20 de ani. În aceste două decenii unicul mare adversar al liberalismului şi al dreptei româneşti a fost PSD. Indiferent sub ce formă politică s-au manifestat valorile dreptei şi ale liberalismului, PSD a încercat prin manipulare, negociere, subminare, şantaj, mită sau pură şi simplă agresiune să submineze forţele de dreapta, să le ţină divizate şi să le joace unele împotriva altora în folosul stângii.
Duminică, la vot, n-ar trebui să uităm asta.În mod normal nu ar trebui să alimentăm şi să potenţăm cu votul nostru această malefică forţă care a blocat şi a parazitat 20 de ani din dezvoltarea României contemporane. Este o decizie pe care o vom lua singuri, in oglinda conştiinţei noastre şi cu ochii spre viitor.
Al doilea reper este o realitate atât doctrinară, cât şi practică ce stă la baza întregii gândiri şi acţiuni politice liberale: separaţia şi contrabalansarea puterilor în stat, societate, economie, mass-media şi, evident, în ordinea constituţională. Actuala situaţie a sistemului politic românesc este imperfectă, dar tensiunile dintre Parlament şi Guvern, dintre partide, dintre Preşedinţie şi Parlament, dintre economie şi stat, dintre societatea civilă şi mass-media sunt totuşi semnul unui corp social viu în care diferite forţe se contrapun în căutarea unui echilibru. Este loc de mai bine, mult loc – dar faptul ca nu există o concentrare de putere în câteva centre sau în câteva mâini este premisa ce ne dă speranţa că putemprogresa.
În faţa alegerilor de duminică există însă pericolul ca tot acest sistem şi toate aceste elemente să se concentreze în mâinile unui grup foarte restrâns, mult mai restrâns decât ne putem închipui. Sunt mulţi care doresc şi aplaudă această mişcare. Ca liberal nu pot decât să deplâng şi să privesc cu îngrijorare cum principiul fundamental al ordinii sociale liberale este pe cale să fie înlocuit cu un oligopol al puterii. Să fim conştienţi că dacă vom ajunge acolo, această situaţie va fi rezultatul deciziei noastre. Nu vom mai putea da vina pe tancurile altora saupe comploturi subterane.
Întâmplarea face ca tocmai liberalii să fie cei care vor înclina balanţa duminică. În contextul creat de succesiunea evenimentelor politice din ultimul timp, electoratul liberal are în mână viitorul României. Este o responsabilitate istorică imensă. Căci indiferent de rezultat, acest electorat liberal este cel care va răspunde în faţa istoriei pentru rezultatul de duminică.
Vom oferi economia, politica, societatea, mass-media din România unui cartel al potentaţilor? Vom oferi acestora controlul absolut asupra ţării, asupra resurselor şi populaţiei ei? Vom da putere absolută unui grup de oameni mai restrânschiar decâtCC al PCR? Care dintre cei doi candidaţi la funcţia supremă în stat s-a opus şi se poate opune cu adevărat acestor potentaţi?
De liberali depinde rezultatul final.
Rugămintea mea este ca fiecare dintre noi să ia decizia cu conştiinţa consecinţelor ce decurg din acest vot, lăsând la o parte resentimentele şi ura care sunt induse de un sistem de manipulare a opiniei publice in care s-au investit resurse financiare si mediatice fără precedent.
Speranţa mea este că, duminică în cabina de vot,Dumnezeu ne va lumina pe fiecare să luăm o decizie bună pentru România, pentru viitorul copiilor noştri şi pentru viitorul liberalismului astfel încât peste ani să nu ne fie ruşine de noi înşine.
În ce mă priveşte, nu vreau să las nicio urmă de ambiguitate: ca liberal care a fost martor de primă linie la tot ce a făcut stângaîn România în ultimii 20 de ani, conştiinţa nu mă lasă sa votez cu candidatul stângii, cât timp dreapta are propriul candidat.
Am mai zis-o şi o repet: nu sunt o fire prea bisericoasă dar fiecare avem o latură religioasă. Eliade zicea că orice suflet pe lumea asta are o doză destul de mare de religiozitate. Doza variază de la om la om. Deci, nu sunt bisericoasă dar mă consider un om credincios, e o diferenţă...Nu asta e problema acum. Acum, e vorba despre altceva. Tocmai mi-a spus cineva că în această dimineaţă a murit părintele Teofil Paraian. Veste cât se poate de tristă. Ţineam la el şi am avut ocazia, şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta, să îl ascult pe părinte de vreo câteva ori la Alba Iulia. Ce să zic: multă credinţă, un suflet de om cumsecade, un veşnic zâmbet pe chip, umor fin dar şi autoritate-un preot atipic care avea o priză enormă la tineri. Două lucruri mi-au rămas în minte despre dânsul: părul şi barba albe ca neaua (un alb impecabil) şi cureaua cu care se îngingea peste brâu (era un lucru care parcă îl făcea să pară luptător). Dacă ar fi să mi-l imaginez pe Dumnezeu, pe un înger bun sau chiar pe Moş Crăciun, cred că l-aş asemăna cu părintele Teofil. Iar el, nu cred să se supere, doar ar zâmbi... A slujit la Sâmbăta de Sus, în judeţul Braşov- Mănăstirea Brâncoveanu şi era orb din naştere. Ţin minte că prima dată când am fost la o conferinţă de-a părintelui, mă tot întrebam de ce ţine capul plecat? Mi-a spus cineva: - E orb. Hm, păi...uimire. Mie nu-mi părea. De fapt, omul acesta nu a văzut în viaţa lui din punct de vedere medical, dar vedea sufletul-sufletele, putere incredibilă... Ar mai fi de spus doar: Dumnezeu să-l odihnească în pace! A fost un om bun şi blând care de multe ori a încercat prin rugăciuni, conferinţe şi liturghii să ne mângâie viaţa. Şi a reuşit...
Corul Madrigal - Partidul, Ceausescu, Romania
Mno, să ştiţi că m-a uimit Ion Iliescu la ce "brand" avea în poza asta. Ăsta se antrena, nu glumă, "rostogolindu-se" după cercurile tovarăşului ! Aici era în vacanţă în zona Moldovei cu tov. Nicu de Scorniceşti, iar în ultimii 20 de ani a dat sfaturi despre valoarea democraţiei.
Pregătirea mea de bază este cea de profesor. Prin urmare, mulţi prieteni, colegi şi cunoştinţe sunt cu această preocupare existenţială. Am discutat despre sistemul de învăţământ cu multă lume, şi mi-am dat seama că este un domeniu în care schimbările ori nu s-au făcut, ori s-au făcut prost. Dau exemplul manualului de Istorie din liceu. Am prins să văd vechile manuale, adevărate cărămizi, pline cu informaţii. Istoria românilor, care se făcea în clasa a XI-a şi a XII-a era excepţională (mă refer la cel din 1990-până la fumigenele numite manuale alternative- ale lui Marga). Acum, mă doare inima să mă uit la unele... Manuale superficiale, programă şcolară ameţitoare, lipsa banilor, dezinteres (profesor-elevi-părinţi), schimbări survenite în mod aleator etc. şi multe altele, compun un tablou deloc idilic al învăţământului românesc. În fine, nu vreau să fac aici apologie pentru că, nu sunt în măsură să dau verdicte, ci doar să fac nişte constatări de bun-simţ (că tot e în vogă termenul). Ideea e că personal aş face educaţie conform fotografiei alăturate. De la ministru şi până la ultimul şcoler. Ştiu, vi se pare o măsură n-e la locul ei, dar luaţi-o metaforic.
PS: Domnul Daniel Funeriu chiar mi se pare o speranţă pentru educaţie. Dacă treceţi un ochi pe cv-uldânsului, pe bune, cel puţin o să ziceţi, wow! Aa, şi încă ceva, el e tipul care a fugit la 17 ani, dacă nu mă înşel, din ţară ca să poată studia în străinătate. E o mare speranţă! Sper, să nu fie sufocată...
Sunt la modă zilele acestea diverse teste politice. Unul dintre ele, busola politică. Testul, culmea culmilor, deşi "legat" de minţi naţional-liberale, dă răspunsuri corecte (a se vedea graficul) :D! Compatibilitate politică maximă: Traian Băsescu Compatibilitate politică minimă: Gigi Becali
PS: M-a surprins faptul că am o aşa mică compatibilitate politică cu Crin Antonescu, şi o apropiere nefirească de Mircea Geoană...hm ?!?
În ultimele cinci zile nu am mai prins timp să postez nimic pe blog. Cauza, viaţa reală a subjugat-o complet pe cea virtuală. Dar, pauza tocmai a luat sfârşit :) Culmea, lumea virtuală nu s-a schimbat cu nimic în lipsa mea. .. Aceleaşi atacuri politice integrate în peisajul campaniei electorale. Nimic substanţial! Realitatea manipulează soft, în continuare. Antena 3 nici măcar nu încearcă să mai păstreze aparenţa echidistanţei şi a echilibrului jurnalistic. În limbaj popular-ardelenesc, chestia asta se numeşte "lături". Dacă televiziunile de ştiri atât pot, asta este! În schimb, ziarele sunt mult mai aranjate cromatic din punct de vedere electoral. Adevărul, Gândul, Evenimentul Zilei şi, hai să zicem, Cotidianul, reuşesc să cuprindă toate simpatiile şi antipatiile electorale ale momentului. Mi s-au adunat destul de multe subiecte pentru blog, aşa că, deja trec la o nouă postare :)
PS: Pentru oricine nu cunoaşte termenul "lături" îi pun la dispoziţie un cuvânt ajutător: porc...cu varianta pig sau "râmător".
Parazitzii - Mari Romani Sper că nimeni nu mai are îndoieli de "sănătatea mentală limitată" a personajelor din clipul ăsta (şi ăştia doi candidează la funcţia de preşedinte). Sper ca la emisiunile tv ce vor urma în campanie, moderatorii să aibă la îndemână câteva ingrediente absolut necesare (pentru a se feri de aceşti posedaţi mai uşor): apă sfinţită, tămâie, preot şi un bici!
Urmăriţi o discuţie argumentată a lui CVT aici.
Recomand tuturor celor care doresc să se documenteze pe tema CVT, cartea: "Vadim între Preşedinţie şi Ospiciu", e o carte foooarte intersantă!! Secretul ei? Râzi, şi te cutremuri emoţional, în acelaşi timp!
Legendă: 1. un preşedinte poet 2. un politician care continuă o anumită linie 3. aici nici nu ştiu ce să scriu.... deci, pas 4. un doctor lunatic Sursa foto: Retuşuri şi Hulţanul
Din liceu mi-a rămas o "păsărică" pe scoarţă, şi nici nu ştiu exact, de ce? (Bine, nici nu încerc în ultimul timp să îmi pun întrebări prea filozofice :D) Notez rapid, când aud în diverse împrejurări, citate, ziceri, filozofiile sau cugetările cuiva. Chestiunea e valabilă, şi atunci când citesc ceva ce îmi place, notez urgent. Mi-am găsit azi prin agende câteva însemnări pe care vi le transmit. Mie îmi plac :) 1. Rezultate pe măsura speranţelor nu există, ci doar pe măsura investiţiilor. (asta nu ştiu cine o fi zis-o prima dată...) 2. E mult mai uşor să fi critic decât să fi corect. (B. Disraeli) 3. Iubirea este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului, pentru ca să urce până la EL. (Michelangelo) 4. Durerea este inevitabilă, suferinţa este opţională. (Idem) 5. Avem suficientă religie cât să ne urâm, dar nu avem suficientă cât să ne iubim. (J. Swift) 6. Cel mai fierbinte loc din Iad este rezervat celor care rămân neutri în vremea marilor bătălii morale. (asta iar nu ştiu cine a zis-o, da' a zis-o bine, cred) 7. Nu există fericire fară de care să îţi aminteşti fără tristeţe. (nici asta nu ştiu cine a zis-o, dar cam are dreptate) 8. Norocul îi ajută pe cei îndrăzneţi. (Alexandru cel Mare...acel ALEXANDRU :)) 9. Să trăieşti învins şi văduvit de glorie, înseamnă să mori zi de zi. (Napoleon...acel NAPOLEON:)) Hm, văd că s-au adunat 9 ziceri... puteam să dau şi peste a 10-a. N-a fost să fie, dar totuşi... 10. Mulţumiri de vizita pe blog, si fi-ţi sub pază bună(asta a zis-o Mihaela Cândea :))
Cu vremea asta. De o zi, avem în Oraşul Zeilor temperaturi de -2 grade C. În urmă cu două zile purtam tricou, acum am trecut la bluze groase. Nu-i de glumă! Bine că s-a răcit vremea, că la ce fierbinţeală e în politică, riscam să facem niţica insolaţie. Deşi, nu sunt sigură că n-o să facem, până la urmă :D Dacă continuă circul politic, sunt sigură că de Crăciun vom fi la plajă. Eu voi putea fi găsită aicisau aici...în mintea mea virtuală :) PS: frig, ca frig, da' a şi nins aşa de formă, câteva cristale...toate "năpastele" ni s-or abătut!
Vă scriu şi versurile nu de alta, dar ca să "vedeţi exact'' despre ce este vorba!!! Sculaţi, voi oropsiţi ai vieţii, Voi, osîndiţi la foame, sus! Să fiarbă-n inimi răzvrătirea, Să-nceapă al lumii vechi apus! Sfîrşiţi odată cu trecutul negru, Sculaţi, popor de osîndiţi! Azi nu sînteţi nimic în lume, Luptaţi ca totul voi să fiţi!
Hai la lupta cea mare, Rob cu rob să ne unim, Internaţionala Prin noi s-o făurim!
Sculaţi, nu-i nici o mîntuire În regi, ciocoi sau dumnezei! Unire, muncitori, unire, Şi lumea va scăpa de ei! Prea mult ne-au despuiat tîlharii Ce-n lume, lux, desfrîu se scald: Să ne unim toţi proletarii, Să batem fierul cît e cald!
Hai la lupta cea mare, Rob cu rob să ne unim, Internaţionala Prin noi s-o făurim!
Ţărani şi muncitori, noi sîntem Partidul, mare muncitor! Pămîntul este-al celor harnici, Cei leneşi plece unde vor! Cînd vulturi lacomi, corbi de pradă, N-or mai pluti nori negri-n vînt, Pe cer luci-va-ntotdeauna Al înfrăţirii soare sfînt.
Hai la lupta cea mare, Rob cu rob să ne unim, Internaţionala Prin noi s-o făurïm! Stimaţi cititori, această postare nu este un pamflet. Dacă apar mainfestări neplăcute, adresaţi-vă Parlamentului cu majoritate transparentă PSD-PNL. S-ar putea să găsescă soluţia şi pentru dvoastră: DEBARCAREA *(şi nu cea în Normandia)! Have a nice red-yellow day!!
Astăzi, a căzut sub votul unei moţiuni de cenzură Guvernul condus de Emil Boc. Guvernul ăsta în 9 luni de zile a fost supus unei presiuni mediatice enorme care, pe deasupra, a fost şi dirijată. Când a vorbit azi în Parlament - la partea de replici- mi-am dat seama, că mare parte din ceea ce s-a spus despre Emil Boc au fost minciuni. Omul politic Emil Boc, nu a fost azi în Parlament nici laş, nici papagal, nici pitic, nici sclavul lui Băsescu, aşa cum s-a zis în aceste luni! Şi s-a zis de către cine? De către nişte avortoni umani! Primul-ministru Boc a crezut în şansa ţării de a nu cădea în genunchi sub efectele crizei economice în special, şi a şi încercat să facă ceva! Vrem o Românie modernă, zicem! Vrem pe dracu! Când vine un ins şi începe să "mişte" ceva, toţi mormolocii se panichează şi scot tot felul de tâmpenii din ei: ba că ne aşteaptă dictatura, ba că individul e slugoi, ba că una, ba că alta. De orice poate fi acuzat Boc, însă nu de lipsa unor bune-intenţii. Câte porecle, cât mishto, câte invective a suportat omul ăsta, merita măcar o minimă apreciere. Am simpatizat cauza lui, anume accea de a încerca să nu se ducă de tot în Infern ţara asta. (Nu ştiu cine, a zis că Infernul suntem NOI! Chiar suntem!). Nu zic că Emil Boc nu a făcut greşeli în actul guvernării, le-a făcut. Mi se pare, însă, că uităm sau excludem aproape total din analiza guvernării lui, contextul politic şi economic, cauzele cât şi schimbările/rezultatele. Îmi pare rău că a plecat de la primăria Cluj Napoca, acolo era apreciat. A făcut ceva bun cu oraşul, dar avortonii nu au cum să ştie, ei stau doar în locuri întunecoase. ...Întodeauna sunt în istorie şi oameni de sacrificiu. Mă gândeam, azi, că în istoria românilor, prim-miniştrii ardeleni au un destin tragic. Au fost câţiva, iar istoria i-a cam măcinat: Maniu (excepţional omul- apropo, el a fost o perioadă liderul guvernului când am trecut prin Marea Criză sau când a fost afacerea Skoda, plus muuulte altele), A. Vaida Voievod (a avut politici destul de deplasate în multe privinţe), Petru Groza (un instinct bun de politician, dar ahtiat după putere până la limita compromisului suprem cu comuniştii). Au mai fost şi alţi prim -miniştrii ardeleni în timpurile moderene - Ciorbea, R. Vasile şi Emil Boc. Guvernările premierilor ardeleni s-au soldat de multe ori, şi parcă mai intens decât la alţii, cu intenţii foarte bune, aşteptări extreme şi contexte de cacealma. Ăsta a fost destinul lor, cam fatalist... Cât despre Emil Boc, părerea mea e că acest om politic va defila mult şi bine pe scenă. El este marele câştigător al zilei de azi. Iar distracţia abia începe...
Cartea profesoarei, Mihaela Miroiu, am citit-o în vară după ce, am găsit-o întâmplător într-o librărie din Alba Iulia. Auzisem de ea de ceva timp, dar nu am apucat să o citesc, iar despre autoare ştiam doar că e profesoară de ştiinţe politice la SNSPA (nici nu ştiu dacă mai predă acolo) şi o văzusem pe la tv de câteva ori. Credeam că ştiu destul de bine femeile şi mai ales problemele lor- din postura de femeie- ...ei, de unde!?. Cartea, m-a făcut să îmi dau seama că nu ar fi rău ca în primul rând femeile, şi mai ales bărbaţii (după cum autoarea spune, majoritatea nu au curaj pentru un asemenea gest...) să fie mai activi în lecturarea unor asemenea teme. Motivul? Trăim într-o societate care nu are o cultură pentru ceea ce înseamnă femeia, încă... Fără a avea în minte influenţe de politici feministe am citit, însă, cartea dintr-o suflare! Hm, constaţi că nici nu şti cât de "greu" îţi e uneori, până nu îţi spune cineva! Aşadar, nişte citate. "Sexismul şi misoginismul în politică şi în presă ajută bărbaţii să se descotorosească foarte simplu de jumătate din competitori. În România, discriminările între sexe sunt mascate de existenţa formală a drepturilor egale şi de obstrucţionarea oricărei politici de egalitate de şanse...Care sunt cauzele marginalismului politic, ale anonimatului public şi ale invizibilităţilor mediatice a femeilor drept cetăţean-contribuabile în această ţară? Le voi schiţa pe scurt:-Femeile se tem să intre în viaţa politică, iar odată intrate acolo, rămân cât mai anonime.temerea lor este motivată de: lipsa parteneriatului în viaţa privată (femeile sunt prizonierele propriei zile de muncă), inocularea complexului Elena Ceauşescu (fără să regăsim sindromul Nicolae Ceauşescu), lipsa tradiţiei de emancipare, aspectul de scandal al vieţii politice româneşti şi temerea mai mare a femeilor de a nu deveni subiect de scandal, lipsa educaţiei pentru solidaritate de gen, educaţia tradiţională patriarhală şi cea comunistă pentru autosacrificiu.- Presa ignoră femeile în alte chipuri decât cele în care apar ca top-modele, anexe decorative, victime şi autoare de delicte. Dacă îndrăznesc să devină figuri publice, în genereal le trece în invizibilitate. Dacă le ia în seamă, o face mai ales ca să întărească ideea rolului malefic al acestora în politică. abaterile de aceste practici nu sunt regulă, ci excepţie".Text publicat pentru prima oară în Curentul, 14 mai 1998 Mihaela Miroiu, Nepreţuitele femei, Polirom, Iaşi, 2006, pp. 193-197 Poate aveţi chef vreodată de cartea asta. Merită, pe cuvânt de femeie :)
Asta a fost meciul dintre Serbia şi România. Nu l-am văzut, că nu mă interesează, dar am văzut scorul: 5-0 NU ştiu ce-i cu fotbaliştii români, da' cred că nu sunt deloc serioşi, şi nici măcar nu le place fotbalul ci le plac euroiii. Păi cu aşa "pasiune", aşa rezultate! Suntem praf şi pulbere!!!! Păcat de Răzvan Lucescu că îşi mănâncă nervii cu nişte băieţaşi de fiţe, fufe şi cluburi. Biciu' pe ei, tată, să vezi ce s-ar califica şi la Campionatul Intergalactic din 2350!! Fără disciplină nu faci performanţă, veci. Ăştia sunt prea îmbuibaţi de bine! Sursa foto: www.prosport.ro
Cum se spune pe la noi p'in Ardeal, no, veni vremea şi îi chiar musai să facem un pic de analiză politică. Mai avem puţin peste 40 de zile până la alegeri. Ştiţi, ce cred eu? Că ar trebui ca poporul român să ţină post în aceste zile, cum au făcut unele personaje biblice, tocmai pentru a ne mai izbăvi de întreaga "zgură" acumulată în ultima perioadă. Avem alegeri, avem şi candidaţi, avem şi posibili candidaţi dar avem doar o funcţie. Ce-i de făcut? Păi, în primul rând ar trebui să mergem la vot. Ştiu, sunteţi sictiriţi, scârbiţi, sătui, nu mai vreţi şi nu mai puteţi, nici să îi vedeţi sau, mai rău, să îi şi votaţi. Vot obligatoriu nu e şi sper nici să nu fie vreodată, că orice e obligatoriu mie mi se pare a fi o îngrădire a ceea ce eu am chef să fac, sau nu. Deci, oricum ar fi, eu o să merg la vot! Mă mai doare spatele din când în când, dar ştiu sigur că nu mă doare nimic dacă votez. Apoi, îi avem pe candidaţi. Ei, aici e de scris ceva... Începem, cum să începem? Aa, ştiu, începem cu Nebunii, şi ăştia sunt muuulţi! (Nati şi alţi ciudaţi nu merită consum de energie, aşa că, pas). Urmează Nebunii cu "ţug" politic Vadim@Becali- ăştia doi nu sunt pe lista aceluiaş partid în cadrul Parlamentului European? Aha!! Acum, candidează FIECARE SEPARAT şi se vizează justiţiari- cugetători la Cotroceni. Pam/pam! Bine stimabililor, ne-am lămurit cu ăştia, trecem mai departe. Pion: Sorin Oprescu- ori omul ăsta nu a înţeles că bucureştenii nu uită şi nu iartă uşor, ori e chiar aerian (votez pentru ambele variante). Dacă pleacă de la Primărie şi candidează, chiar dacă o să voteze cu el foarte mulţi din PSD, şi o să voteze, tot nu are şanse de turul doi. L-am văzut pe RTV cu ceva timp în urmă, păi oameni buni, mi s-a părut a fi Vadim Tudor într-o variantă mai soft. Pe urmă, niciodată nu ar câştiga voturi, nici cât un primar de comună, în Ardeal, Maramureş, Crişana, Banat, ori chiar Oltenia şi zona Bucovina. Îi rămâne ceva din Moldova şi Muntenia, cu atât doar nu se câştigă preşedinţia. Doctorul e un individ de gargară politică fără potenţial de preşedinte, rămâne cu cârnaţii lui şi cu ...nici nu îmi amintesc acum cu ce a mai intrat în Cartea Recordurilor...parcă cu Moş Crăciunii- păi cam un fel de Moş Crăciun e şi el, ai vrea să crezi în el dar şti că nu există. Turn: Crin Antonescu- Elegant, bun orator, cică intelectual (eu asta nu o înţeleg, dar mă rog, păi intelectual nu e oricine a urmat studii universitare?), are ţinută fizică de politician, e la vârsta la care poţi ajunge preşedine de ţară în bună regulă...dar cam atât. E în Parlament de la începutul anilor '90, s-a evidenţiat prin absenţe cu duiumul. Prezenţa la ultima sesiune se situează pe la 0.080% *(consultaţi presa pentru confirmare(http://www.romaniacurata.ro/--pnl-si-crin-antonescu-in-topul-chiulangiilor-de-la-parlament-661.htm)). Concluzii: E un chiulangiu, nu a reuşit să facă în 20 de ani nici măcar o lege care să îi poarte numele, nu are experienţă administrativă directă, a fost un ministru la un minister fără miză şi e condusideologic de un tip numit Dinu (Petrol) Patriciu. Susţinătorii lui afirmă că "are multe de arătat", mă întreb de nu o face, efectiv? Cred că liberalii îl cam jelesc pe Tăriceanu. Cal: Mircea Geoană- 3 lansări spre Cotroceni, un partid cu o imensă masă de "politicieni-fosilă" (a se citi comunişti), un politician de plastilină, inadaptat rolului şi scenei, nu are un contur propriu de om politic, mie îmi dă senzaţia că niciodată nu se simte bine acolo unde e şi se strofocă în van. I-am ascultat discursul de la ultima, cred, lansare- sec, fără eficienţă, fără emoţie, fără mesaj. De fapt, mesajul a fost: Îl dăm jos pe Băsescu! Chiar, Mircea, nici ai tăi nu te cred Bibicule! Rege@Regina: Traian Băsescu- Preşedinte în funcţie, self-catalogat "jucător", păcătos (dar se va spovedi în faţa poporului, iar acesta îl va asculta şi îl va vota din nou), plus că, faţă de ceilalţi, e deja în turul doi.
- Bleahh. M-am lasat...
- De ce?
- Uitam sa le iau!
2.
Moare Lenin, si ajunge in iad. Dupa un timp, Sfantul Petru se intalneste cu Scarotzchi si-l intreaba
-Bai, drace, vezi ca intreba Dumnezeu ce mai face pacatosul ala de Lenin?
-In primul rand, eu sunt tovarasul dracu', ca pe noi asa ne-a invatat tovarasul Vladimir Ilici Lenin, iar lui Dumnezeu sa-i spui ca nu exista!
3. Feciorul unui demnitar comunist pleaca in State pentru studii.
Acasa trimite o telegrama scurta :TRAIASCA PARTIDUL COMUNIST. RĂMÂN!
4. O voce disperata la telefon, la ora 5 dimineata: - Alo! Politia? - Da. - Veniti repede caci in curte e un nebun ce suna goarna si ne dispera pe toti. - Imediat, dati-ne adresa! - UM 04032
5. Stefan cel Mare tine cuvantare razesilor inainte de o lupta cu turcii:
- Razesi, miine la ora 8.00 avem lupta cu turcii, asa ca sa veniti cu totii cu sabii, furci, coase si cu ce mai aveti voi pe acasa, ca sa tinem piept dusmanului. Bai, dar sa veniti, c-am vorbit cu oamenii aia!
Astea-s pe azi, nu că mâine ar fi altele, că nu o să fie!
La două decenii de la căderea comunismului în România, sunt totuşi o mulţime de ”fiinţe triste”. Tristeţea acestor fiinţe este copleşitoare pentru ei şi chinuitoare pentru mine. Vă întrebaţi, probabil, de ce? Deoarece, aceste fiinţe mulţumesc comunismului!!. Din nefericire, precum putem foarte simplu constata, uriaşele aşteptări faţă de societatea de după 1989, au devenit uneori evidente eşecuri. Nu o să ma lansez aici într-o analiză a motivelor şi cauzelor acestui lucru. Voi încerca să mă axez pe un alt tip de abordare, şi anume, cea legată de plângerea ad-litteram a vechii orânduiri (cea comunistă). Dezamăgiţi şi frustraţi, marginali sau marginalizaţi, unii cetăţeni sunt tot mai agasaţi (obosiţi) de prezent, şi prin urmare, refugiaţi într-o lume complet utopică, încep să mulţumească comunismului. Atitudinea asta am observat-o atât în discuţii din plan privat cât şi în spaţiul public. Oamenii mulţumesc regimului interzis pentru lucrurile concrete care existau în viaţa lor înainte, precum, apartamentul sau postul sigur, până la pensionare, obţinut de la stat prin repartiţie. Acum, într-adevăr, locuinţele sunt la preţuri europene (mii şi milioane de euro), iar repartiţiile nu mai există. Dar se merită sacrificiul? O casă pentru o laşitate şi un serviciu pentru o trădare? Uneori, în momentele depresive ale societăţii, care te fac şi pe tine ca individ să devi depresiv, începem să purtăm doliu pentru/după communism. Brusc, apoi, îţi dai seama că cei ce mulţumesc comunismului pentru faptul că i-a făcut oameni, nemulţumesc practic sistemul democratic, pe care, evident, nu îl prea înţeleg, că doar: ”La ce e bună democraţia”? Oare cine greşeşte, asta în cazul în care greşeşte cineva? În mod absolut, siguranţa şi stabilitatea politică ori economică sunt necesare într-un stat de drept, dar tu, ca cetăţean, prin atitudiea de gratulare a comunismului, nu faci decât să sporeşti insecuritatea şi instabilitatea sistemului! Habar nu am de ce ne-am aşteptat toţi, ca după 1989 lucrurile să decurgă uşor, lin, chiar de la sine? Am stăbătut aproape o jumătate de veac de sistem comunism, sistem care ne-a degradat…atât de rău! Ca noutate, pentru unii acum, de exemplu, ar fi faptul că în democraţie nu funcţionează ”planul cincinal” ci un ”plan secular”, deci, trebuie să fim extrem de atenţi cu viitorul îndepărtat. Celebrul muncitor stahanovist e depăşit de cel workaholic doar pentru simplul motiv că îţi poţi permite dreptul de a fi dependent, de orice. Putem alege şi ăsta este lucrul cel mai important. Personal, eu mulţumesc democraţiei şi în primul rând îi mulţumesc pentru faptul că mă simt, gândesc şi sunt liberă de orice fel de încorsetări. Cât despre cei care mulţumesc comunismului, ar trebui să fie la fel de voluntari în mulţumiri, şi în ceea ce privesc caracteristicile de bază ale vechiului sistem- frica, frustrarea, dezamăgirea, umilinţa, violenţa, tortura, durerea etc.. "Să mulţumim comunismului pentru apartamentul de la etajul patru, pentru locul de muncă din fabrică, pentru stagiul militar obligatoriu, pentru faptul că l-am desfiinţat pe Dumnezeu (fiecare nomenclaturis e un (D)zeu). Mai mulţumim pentru faptul că mă pot uita la televizor pe două canale, în care apar tot EI, şi asta doar când e curent. Mai mulţumesc comunismului pentru frigul din locuinţă, pentru cozile interminabile de la alimentele raţionalizate în ultimul timp (dar e bine, doar în ultimul timp), pentru porţia de sapă de la colectiv, şi pentru celălalt membru al familiei noastre, securistul cu ochi albaştrii. De asemenea, mai mulţumesc comunismului pentru toate femeile care au fost silite să avorteze într-o vreme în care nu era permis acest lucru, iar „condiţiile de vis”, în care făceau această faptă, erau chiar abjecte şi duceau la ” n” decese. Îi mai muţumesc comunismului pentru toţi intelectualii morţi în închisori, în care aveau drept prieteni şobolanii şi paianjenii, pentru familiile destrămate, pentru necazul mamelor şi pentru lacrimile copiilor. Gratitudine maximă comunismului pentru Cântarea României, pentru anchete în miez de noapte, izolări, deportări, naţionalizări, pentru că aţi distrus spiritul interbelic, pentru reeducări, pentru studenţii omorâţi, pentru faptul că i-aţi demascat pe, aşa-zişi, exploatatori şi moşieri. Doamne, dar pentru câte lucruri trebuie să mulţumim comunismului?! Dar stai, Doamne, tu de fapt nu exişti. Pentru comunişti există doar Marii Înţelepţi: Marx, Eangels, Lenin, Stalin şi Ceauşescu. Uf, ce gafă monumentală era să fac, poate în noaptea asta ajung la Sighet, Aiud ori Ploieşti"! Cel mai important lucru e acela că, trebuie să mulţumim comunismului, deoarece, totuşi greu, sa dus. Ştiu, unu’ ca Iliescu, nici acum nu e resemnat!. Şi mai mult, decât atât, (se)duce în continuare! Iar restul e deja istorie... PS: Acest text chiar nu a fost scris ca un pamflet, aşa că, luaţi-l ca atare! Text scris la 23 iulie 2007
Toată săptămâna asta am "îngheţat" de frig dimineaţa! Toată săptămâna asta m-a "toropit" căldura la prânz. În toată această săptămână, seara, am simţit răcoarea destul de "insistentă". Mi-am dat seama că...asta-i toamna! PS: şi a fost si Ziua Recoltei în Oraşul Zeilor, iar gogoşarii au fost vedete emoţionate din cauză că se pregăteau pentru zacuscă, sărăcuţii:).
Un film care merită să fie văzut. Replici de excepţie- ironice, sarcastice, persiflante, reale! Filme de genul acestuia, ne fac să înţelegem mai bine istoria recentă. Regizor: Cristian Mungiu
