Când am făcut acest blog, am pornit din start cu ideea de a nu posta chestiuni ce ţin de familia mea, rude sau prieteni, motivul fiind acela că, acestea sunt lucrurile cele mai de preţ din viaţa mea, fără nicio altă interpretare. Prin urmare, nu vreau să-i "împart" cu nimeni.
Astăzi, încalc codul însă, şi postez câteva rânduri despre bunicul din partea mamei, decedat în urmă cu doi ani şi jumătate.
Unul dintre verişorii mei din Spania, venit în ţară, mi-a spus că a găsit un site, în care apare bunicul nostru. Urgent, am intrat pe net! L-am găsit aici. Din păcate, nu ştim germană pentru a traduce textul, dar, intuim despre ce e vorba.
Bunicul a fost, după ieşirea la pensie, recunoscut ca unul dintre cei mai buni meseriaşi din judeţ şi poate şi din ţară, în ceea ce priveşte crearea şi asamblarea unei trăsuri originale, aşa cum vedeţi doar prin filme. În anii '90, avea comenzi de la italieni, nemţi, americani etc. Mergea pe la expoziţii în ţară (Bucureşti, Timişoara, Cluj etc.), şi era un om care, făcea foarte bine ceea ce făcea.
După deces, am tot zis că o să îi fac un blog, sau ceva, în care să postez fotografii cu lucrările lui. Chiar merită să fie văzute.
Timpul a trecut, şi nu am făcut ce mi-am promis. Astăzi, văzând saitul, mi-am dat seama că au ajuns străinii să scrie despre el, şi să-l "promoveze"... Parcă, ...nu mi-a picat tocmai bine. Am avut senzaţia că NOI trebuia să facem asta, nu alţii.. dar, înainte de orice altceva, ne-a făcut bine să-l vedem acolo.
PS1: o să revin cu fotografii mult mai frumoase ale trăsurilor. Mâna şi mintea lui, au creat ARTĂ!
PS2: cel mai mult îmi plăceau cărucioarele micuţe pe care le făcea, în care erau aşezate flori. Arătau minunat.
Astăzi, încalc codul însă, şi postez câteva rânduri despre bunicul din partea mamei, decedat în urmă cu doi ani şi jumătate.
Unul dintre verişorii mei din Spania, venit în ţară, mi-a spus că a găsit un site, în care apare bunicul nostru. Urgent, am intrat pe net! L-am găsit aici. Din păcate, nu ştim germană pentru a traduce textul, dar, intuim despre ce e vorba.
Bunicul a fost, după ieşirea la pensie, recunoscut ca unul dintre cei mai buni meseriaşi din judeţ şi poate şi din ţară, în ceea ce priveşte crearea şi asamblarea unei trăsuri originale, aşa cum vedeţi doar prin filme. În anii '90, avea comenzi de la italieni, nemţi, americani etc. Mergea pe la expoziţii în ţară (Bucureşti, Timişoara, Cluj etc.), şi era un om care, făcea foarte bine ceea ce făcea.
După deces, am tot zis că o să îi fac un blog, sau ceva, în care să postez fotografii cu lucrările lui. Chiar merită să fie văzute.
Timpul a trecut, şi nu am făcut ce mi-am promis. Astăzi, văzând saitul, mi-am dat seama că au ajuns străinii să scrie despre el, şi să-l "promoveze"... Parcă, ...nu mi-a picat tocmai bine. Am avut senzaţia că NOI trebuia să facem asta, nu alţii.. dar, înainte de orice altceva, ne-a făcut bine să-l vedem acolo.
PS1: o să revin cu fotografii mult mai frumoase ale trăsurilor. Mâna şi mintea lui, au creat ARTĂ!
PS2: cel mai mult îmi plăceau cărucioarele micuţe pe care le făcea, în care erau aşezate flori. Arătau minunat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu