BERIU

Kenny G- Always

Satul meu, comuna mea, începutul meu, cea mai mare parte din viaţa mea, poate, cândva sfârşitul meu...
În urmă cu două zile, am participat la Şcoala Generală "Constantin Daicoviciu" din Beriu, la apariţia de sub tipar a volumului BERIU- Coordonate monografice. Lucrarea a apărut sub condeiul profesorilor Petru şi Aurelia Baciu. (Petru Baciu, scriitor orăştian recunoscut şi la nivel naţional, a fost fiu al satului Beriu).
Lansarea acestei cărţi, a beneficiat de o prezenţă numeroasă şi de substanţă: de la profesori universitari la medici, de la parlamentari la dascăli, de la ingineri la preoţi, artişti etc. cu toţii au reuşit să creeze un mediu sensibil, plăcut şi cald.
Iniţial cartea a fost începută doar de Petru Baciu, acesta însă, în urmă cu mai bine de un an, a părăsit lumea profană. Soţia dânsului, doamna Aurelia, a preluat ceea ce începuse domnul profesor. Greu la început, cu mici ezitări pe parcurs, Aurelia Baciu, reuşeşte să îşi "cunoască soţul" încă o dată, prin materialul pe care acesta îl strânsese în documentarea cărţii.
Astfel, spune autoarea în Postaţă, o parte din documentele strânse într-o viaţă şi-au găsit întruchiparea în această carte, scrisă la cumpăna grea dintre viaţă şi moarte. Am dorit "să legiferez" prin această carte un act de cultură ai cărei adevăraţi eroi sunt chiar oamenii acestor locuri, mulţi dintre ei fiind adevăraţi rapsozi populari, spritualitatea având edificiul unei tradiţii, încheie autoare.
Istoria acestor locuri este cea care te face să te simţi mândru de a fi berian, iar frumuseţea naturii e copleşitoare. Cu cât vezi Beriu mai des, mai ales de pe dealul Gorganelor, cu atât devii mai pătruns de resorturile lui şi începi să îl simţi în inimă...
Beriul, faţă de alte locuri, are "vână istorică"- e satul de pe Valea Grădiştei (Munţii Orăştiei) care te atrage în alt timp. Dacii, romanii, nobilii ardeleni, coloniştii saşii, grofii unguri, legionarii Căpitanului şi ţăranii chiaburi ai comuniştilor sunt toţi aici. De multe ori m-am întrebat de ce se încăpăţânează să rămână aici, pentru cine sunt sau de ce? Nu ştiu, un răspuns clar, dar intuiesc că sunt aici pentru a nu fi uitaţi... se află într-un "cerc al salvării de modernitate şi de nepăsare". Sunt toţi aici pentru că fac parte din "fierberea" satului!
Beriul e un "mit real", e creator de Istorie, e speranţa dezamăgirii, dar de cele mai multe ori e suflet al celor care au fost, al celor care suntem, şi al celor care o să fie!
Împăratul austro-ungar Franz Josepf, a făcut o vizită în zona dealului Beriu, unde, a participat la manevrele militare ale armatei sale. La un moment-dat, surprins de frumuseţea locului, întreabă un aghiotant: -Cine sunt cei care locuiesc aici? -Doar români colonizaţi, Sire! -Păcat mare, răspunde Împăratul.
La Beriu florile au miros crud şi puternic, vântul e mângâietor, iarba are, parcă, culoarea unui smarald neliniştit, cerul e de un albastru calm, iar apa...apa e sfântă- nu, nu e sfinţită e doar sfântă!
Merită mulţi să fie felicitaţi pentru evenimentul din data de 27 august 2009- autorii volumului, Primăria, Şcoala, Biserica şi nu în ultimul rând berienii- eroii unei poveşti... fără sfârşit!

e-mailul primit de la Obama

Nu, nu vă spun glume, chiar primesc cam săptămânal două-trei mailuri de la administraţia prezidenţală americană. M-am înregistrat în baza lor de date încă din campania electorală. Pură curiozitate şi mare interes iar de-atunci sunt informată permanent despre activitatea Preşedintelui, a Primei Doamne şi a Vicepreşedintelui. O chestie destul de "beton" pentru mine, cel puţin. E- mailul de azi este despre senatorul T. Kennedy. Îl redau integral.

Senator Ted Kennedy

Thursday, August 27, 2009 6:37 AM

MIHAELA -- Michelle and I were heartbroken to learn this morning of the death of our dear friend, Senator Ted Kennedy. For nearly five decades, virtually every major piece of legislation to advance the civil rights, health and economic well-being of the American people bore his name and resulted from his efforts. His ideas and ideals are stamped on scores of laws and reflected in millions of lives -- in seniors who know new dignity; in families that know new opportunity; in children who know education's promise; and in all who can pursue their dream in an America that is more equal and more just, including me. In the United States Senate, I can think of no one who engendered greater respect or affection from members of both sides of the aisle. His seriousness of purpose was perpetually matched by humility, warmth and good cheer. He battled passionately on the Senate floor for the causes that he held dear, and yet still maintained warm friendships across party lines. And that's one reason he became not only one of the greatest senators of our time, but one of the most accomplished Americans ever to serve our democracy. I personally valued his wise counsel in the Senate, where, regardless of the swirl of events, he always had time for a new colleague. I cherished his confidence and momentous support in my race for the Presidency. And even as he waged a valiant struggle with a mortal illness, I've benefited as President from his encouragement and wisdom. His fight gave us the opportunity we were denied when his brothers John and Robert were taken from us: the blessing of time to say thank you and goodbye. The outpouring of love, gratitude and fond memories to which we've all borne witness is a testament to the way this singular figure in American history touched so many lives. For America, he was a defender of a dream. For his family, he was a guardian. Our hearts and prayers go out to them today -- to his wonderful wife, Vicki, his children Ted Jr., Patrick and Kara, his grandchildren and his extended family. Today, our country mourns. We say goodbye to a friend and a true leader who challenged us all to live out our noblest values. And we give thanks for his memory, which inspires us still. Sincerely, President Barack Obama"

...fără Patriarh

Nu vreau să treacă această zi, fără să scriu câteva rânduri despre Ted Kennedy-"Patriarhul"politicii americane. Postarea vine un pic cam târziu, deja mass-media şi Interentul vuiesc la ştirea decesului senatorului ameican, dar, nu pot trece cu vederea evenimentul, chiar dacă o fac mai târziu.

Cred că eram pe la începutul liceului când, am citit prima carte despre familia Kennedy. Au urmat apoi alte câteva cărţi, mai multe articole citite şi destul de multe filme vizionate despre această "familie regală" a Americii.
Ted a fost senator al SUA, cam cât a fost Ştefan cel Mare domnitor al Moldovei, sau Carol I, rege al României (peste 4 decenii)..asta doar ca să vă faceţi o idee.
După asasinatul politic asupra lui JFK, preşedinte al SUA, şi asasinatul asupra lui Bobby Kennedy, fost procuror general şi senator, Ted, a devenit liderul necontesat al tuturor Kennedy-lor.
Iubit de unii, urât peste măsură de alţii, senatorul Edward (Ted) Kennedy, a contat enorm de mult în politica americană.
La ultima campanie electorală americană, Ted, şi-a demonstrat (dacă mai era nevoie) puterea în mod practic. Aflaţi pe ultima sută de metrii înaintea nominalizării, Barack şi Hillary se luptau cu toate forţele, iar sondajele îi dădeau un mic avans fostei prime doamne. După ce bătrânul şi experimentatul senator a decis să îl susţină public pe Obama, acesta a început să o lase în urmă pe doamna Clinton... ştiţi cine este acum preşedintele american. Bun prieten al Clintonilor, acesta, se pare, a avut grijă oarecum şi de Hillary care acum ocupă unul dintre cele mai importante posturi din administraţia lui Obama, cea de secretar de stat. Când a ales să nu o sprijine pe Hillary Clinton pentru preşedinţia SUA, Ted Kennedy nu a respins-o ca prietenă de familie ci, a avut un raţionament care şi-a demonstrat valabilitatea ulterior în lupta dusă împotriva republicanilor. Nu a ales sentimental, a ales politic şi a fost dibaci în opţiune!
Puterea, e de două feluri: manifestată şi ocultă. Familia Kennedy- urmărită de asasinate politice, accidente stupide şi boli incurabile-beneficiază de amândouă, iar "succesiunea" nu s-a încheiat, urmează la rând: Robert Kennedy Jr, Caroline Kennedy, Patrick Kennedy şi alţii din clan.
Memorie veşnică TED KENNEDY!

serviţi Istorie?

Unii, sunt înnebuniţi după Istorie, alţii nu o suportă! Dacă nu îţi place Istoria nu e o anomalie, dacă îţi place, cu atât mai puţin.
În general, materia denumită Istorie este servită în şcoală ca o "supă" rece, deci prost.
Profesorii, nu dispun de materialul "logistic" pentru a face o oră de istorie în care elevii să simtă că ceea ce fac acolo chiar contează, iar pe de altă parte, elevii simt că în timpul orelor îşi "pierd profesorii".
Nu vorbesc aici de programe şcolare, metode didactice sau alte chestiuni, vreau să mă refer la pasiune, pasiunea pentru Istorie. Sigur că, pasiunea nu "ţine de foame"...dar poate conta foarte mult. Problema e cum trezeşti ca profesor, pasiunea elevilor pentru Istorie?

Când mergi la şcoală şi ai să zicem 16 ani, eşti interesat de problemele omenirii ,gen- hi5, mess, telefoane etc., etc. În lumea asta minunată a ta de 16 ani, intră "Răpitorul" care "răpeşte" o oră pe săptămână din viaţa ta! E proful de Istorie, iar tu eşti complet "turbat"!

Oare, dacă răpirea aceasta ar fi una care să interacţioneze cu lumea care îl interesează pe elevul de 16 ani? Adică calculator, Internet şamd...cum ar fi?
Dacă în loc de o Istorie sub formă de "supă rece" încălzeşti "produsul"? Păi, nu dictezi 5 pagini cu date, nume şi evenimente pe care, eventual, elevul le reţine un minut, ci, le recomazi un film. Vrei istorie antică? Ai la filme berechet! Vrei istorie medievală, la fel, şi tot aşa...
Pe de o parte le arăţi la clasă filmul, acasă, le dai o temă bazată pe ce au văzut în film, iar la ora ulterioară analizezi evenimentele având la dispoziţie şi o minimă bibliografie ((profesorul ar trebui să le de-a elevilor la începutul semestrului listă bibliografică obligatorie (nu mai mult de 10 nume), listă care să nu-l cuprindă numai pe Iorga, Giurescu, Deletant etc. ci şi pe Orwell, Sebastian, ori alţi scriitori, care reuşesc să reproducă perfect anumite momente din istorie, prin scriitura lor literară, de această dată)), bibliografie concepută pe baza temelor cuprinse în programă şi curriculum.
Du-te profesorule cu elevii la iarbă verde, faceţi un grătar, vizitaţi nişte monumente istorice, şi le serveşti şi lecţia pe săptămâna viitoare! Sunt multe moduri, zic eu, de a servi istorie.
Îmi povestea un prieten că a fost la o prezentare de costume dacice (e chestie foarte mistho). Interesaţi de prezentare? Doar el şi vreo 30 de copiii, aflaţi acolo...din întâmplare! Oare câţi dascăli au inspiraţia să-i invite pe aceşti daci şi romani "vii" la orele de Istorie, tocmai, pentru a "încălzi supa"? Tot facem legi, le schimbăm, iar le modificăm, revendicăm, ne enervăm iar "supa"... se sleieşte...
Nu scriu rândurile acestea pentru a acuza pe cineva! Oricum, toţi, tot asta facem, acuzăm iar rezultatele sunt minime! Încerc să trag un mic semnal de alarmă, pentru că ne tot întrebăm cine va mai preda Istoria în şcoli, cum o va face...cine va mai asculta, şi ce va mai asculta?
PS1: numărul studenţilor la TOATE facultăţile de Istorie din România este în scădere continuă!!
PS 2: cine nu-şi cunoaşte ISTORIA, nu merită niciun viitor!

monştrii secolului

Despre istoria imposibilă (23 august 1940)- Vladimir Tismăneanu
PS: faceţi clik pe poză - e un dialog plin de "admiraţie"
@: love-hate între tirani citiţi aici.

mă scot din sărite

Imbecilii care aruncă gunoaiele unde le vine. Nu sunt cea mai mare ecologistă, dar bunul-simţ mă face să urăsc cretinii care nu dau "doi lei" pe zona sau spaţiul unde îşi duc existenţa de "ghenă", cum altfel.

Ieri, "o doamnă" stătea pe o bancă la umbră. Mănâncă două banane, apoi pleacă! Cojile bananelor rămân pe bancă. Coşul de gunoi la 2 metri depărtare!
Oameni sau animale? Ce or fi ăştia care lasă în urma lor gunoi şi aşteaptă ca alţii să "rânească" după ei? Merg la iarbă verde- gunoi (sticle, cutii, cartoane), se plimbă pe stradă -lasă în urmă gunoi (cei care merg pe stradă şi scuipă sunt scârboşi, total inculţi şi... ), merg cu maşina- aruncă gunoi pe geam, a, şi nu mai vorbesc de ce e şi în trenuri (vă recomand acceleratul Iaşi- Timişoara).
Dacă nu ştiţi, vă spun că până şi vacile (fără a le jigni), au o anumită "conduită"!
Şi încă o chestie, şi la ţară şi în oraşe, românul nu prea pune mâna pe mătură şi făraş. Iarna, cel mai bine se vede lucrul ăsta. Dacă ai 2 metri spaţiu, e polei şi aluneci mai rău ca la patinoar, lasă să rămână aşa, toată ziua. Ce dacă un copil îşi fracturează un picioruş, ce dacă un bătrânel îşi rupe mâna?! Să facă Primarul, să facă Prefectul, să facă Băsescu, ce "Io" să fac?! Tovarăşe, o mână de sare pusă pe jos, ar fi rezolvat problema. Dar sarea, e tareeee scumpă, ce-i drept!.
Bun, pentru că scriind m-am mai calmat, vreau doar să mai zic că dacă tot aşa continuăm, ne vom trezi într-o zi înconjuraţi, sufocaţi şi robiţi de gunoaie- şi asta o zic fără metaforă!

sărbătoriţii

Bill Clinton şi Richard Gere, sunt două personalităţi care îşi sărbătoresc ziua de naştere în luna august.
Pe Clinton îl prefer tuturor politicienilor, pe Gere îl prefer tuturor actorilor. Scurt şi la obiect!

un principiu sănătos :D

şi des întâlnit

el mi-a spus...

Are 84 de ani, umblă puţin greoi- însă are sprijin un baston, e la curent cu toate ştirile din Oraşul Zeilor (le află când merge la biserică), întodeauna proaspăt bărbierit, poartă ochelari mari cu ramă maronie, groasă (dar numai când citeşte, că e ocoş :)), are nişte ochi căprui foarte vioi şi e foarte energic. Nu e dus de spate, are părul alb-alb şi un contiuu zâmbet pe buze. Cel puţin aşa îl ştie lumea. Că necazuri a avut destule şi Domnul D.
Vicii? Alcool destul de rar, doar la chefuri şi atunci doar câte o ţuică ardelenească sau vin roşu. Fumat- niciodată. Femei? Păi, femei au fost câteva ...până s-a însurat, de-atunci doar una, soţia lui.
Ea era perfectă nu pentru că era soţia lui, ci pentru că reuşea să îl facă pe el să fie perfect.
La viaţa lui a avut serviciu bunicel, acum, pensia zice că e mulţumitoare pentru el, nu are coopii, e văduv şi îl sufocă singurătatea...asta e cea mai grea "boală" a lui...singurătatea.
Domnul D, are neamuri, are prieteni, are chiar şi nişte "tineri" (de peste 45 de ani) ,cum le zice el, care au grijă de el şi de casă, dar n-are niciodată cu cine vorbi când vrea să vorbească. Căci, uneori nu vrea...şi atunci se adună mulţi, tocmai să îl asculte...
Are şi un "interes" aparte- scrie. Şi-a scris ultimele dorinţe pentru înmormântare (unde şi cum să fie înmormântat, cu ce haine, ce lasă fiecăruia). Nu e un testament formal făcut prin notariat, e un testament "informal", zice că "ei" nu-l prea cunosc...
Parcă "mai bine" îl cunoşteau când trăia Ioana, soţia, acum e altfel de-atunci.
Niciodată nu a vrut ca ea să moară înaintea lui, dar "acolo SUS" s-a hotărât altfel. El a acceptat decizia, dar încă nu s-a resemnat, nu a trecut decât un an de-atunci...
Nu mai vrea să treacă încă un an, pur şi simplu nu mai vrea...
Vă ziceam că scrie. Da, şi scrie simplu, din inimă şi foarte profund. El a fost toată viaţa "orăşan de la ţară", şi asta i-a plăcut teribil, altfel, nici nu avea cum să fie!
Viaţa lui a fost romanul pe care, încă, nu l-am citit. Poate, nu am citit destul. Ce bine că l-am întâlnit,... păcat că doar acum, nu o să apuce să-mi spună sfârşitul poveştii...
"Poartă-te cum ţi-e portul şi vorbeşte cum ţi-e vorba. Să nu fi arogant şi încrezut.
Urăşte cearta şi vrajba dintre oameni.
Să nu pleci niciodată undeva certat, căci, nu se ştie ce ţi se poate întâmpla, iar la urmă regreţi mult. La fel nu este bine să adormi supărat sau certat, neştiind ce poate să fie între timp.
Viaţa e amăgitoare ca şi roua de sub floare şi se duce dimineaţa, tot aşa trece şi viaţa.
Nu sării niciodată grăbit, hop în joc, gândeşte mult înainte de a croi, măsoară de multe ori şi taie o dată. La fel, nu vorbii înainte de-a gândi.
Să nu te gândeşti niciodată la răul ce ţi-l pot face alţii, ci să te gândeşti la binele ce-l poţi face tu pentru alţii.
Nu mă socot că sunt simpatic, numai puţin cam hazliu :)
Nu-mi dau viaţa pentru bani, nici prietenii pe duşmani".
PS: poza e de pe Internet, el nu ştie ce e ăla Internet, şi nu vrea să rămână fără suflet. Crede, că pe Internet... te pierzi.

bostănar

Aţi auzit, sigur, de filmul "Senatorul melcilor", iată, viaţa ne-a scos în faţă pe "senatorrrul pepenilorrr". Iar personajul se vrea preşedinte...
Aici găsiţi rezolvarea ecuaţiei

nu mai pot, dar n-am ce face

Acesta este sloganul după care se ghidează, probabil, preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy. Presa franceză îl bănuieşte că a avut în urmă cu câteva săptămâni un infarct, datorită unui program de sport, dietă şi întreţinere cam draconic pentru vârsta lui. Toate bune până aici, doar că, proagramul a fost impus de mai tânara (cu vreo 13 ani) sa soţie, Carla.
Acum, îl vedem pe Sarko biciclist, unul foarte epuizat. Deci, femeia nu renunţă!
Ce ţi-e şi cu preşedinţii ăştia, dar mai ales cu nevestele!
Bon chance, Sarko, ai nevoie!
PS: nu deageaba i se spunei Carlei Bruni "devoratoarea de bărbaţi" hahaha :D

alte vremuri...

când primeşti un dar unic

Îl dai mai departe, chiar dacă (mai ales) ai doar 6 ani :)
Fără comentari.

la mulţi ani

Pentru toţi cei ce, azi, îşi sărbătoresc ziua numelui.

ceva sensibil

...Găsiţi aici.
via calinocea

"şcoala distruge creativitatea"

Am primit, azi, un e-mail. Ca subiect, e-mail-ul trimis avea următorul mesaj: "o altă perspectivă asupra educaţiei - să dai la adresa aia cu Ted. SUPER"
În mail, practic, era doar atât:
"Sir Ken Robinson in TED Talks: http://www.ted. com/talks/ view/id/66
20 de minute care vă pot schimba perspectiva asupra educaţiei.
Videoclipul are si subtitrare - clik la subtitles (stanga jos) si alegi Romanian".
Mai mult, nu zic!
Nu am auzit până azi de acest domn, însă, mi se pare că e "brici"-cum îmi place mie să zic-.
PS1: După ce urmăriţi clipul, doar, amintiţi-vă că în Universităţile medievale existau,totuşi,unele similitudini cu ceea ce spune Ken.

PS2: Alte link-uri pentru informare, adică dacă tot facem ceva, măcar să facem calumea.
http://en.wikipedia.org/wiki/Ken_Robinson_(British_author)
http://www.youtube.com/watch?v=yJAL21IE9fY
http://www.openculture.com/2009/06/intelligent_video_the_top_cultural_and_educational_video_sites.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Medieval_university
PS3: Merci, tare mult, LEN >:D< .
Pare că, K. Robinson, "destupă mansarda"- aviz celor care se ocupă de reforma învăţământului!

draji tovarăşi şi pretini

Vă spun, acu', ceva ce cam cu toţâ ştiţi ori cam bănuiţi. Noi, muierile, plânjem în astă viaţă mai mult decât bărbaţâ. Cică, aşe spune un studiu britanic (numa' ce am scris, de alt studiu de-al lor).
No, acum, că vă spusăi de studiu' ăsta, vă las oţâră. Na, cum di ce vă las? Apăi, merg să plâng, dor' îs şi io muiere.

ghilotina

W. A. Mozart - Requiem - Lacrimosa

Parcă simt o ghilotină deasupra capului, e una de prin secolul al XVIII-lea.
Lama e ascuţită şi lată.
Stă să cadă...Toţi asistă impasibili.
Mă declar nevinovată!!
PS: S-ar putea, ca şi tu, să ai o ghilotină deasupra capului.
Eşti fericit, încă nu ştii...poate... îţi vei da seama prea târziu.

despre o amintire...

Când am făcut acest blog, am pornit din start cu ideea de a nu posta chestiuni ce ţin de familia mea, rude sau prieteni, motivul fiind acela că, acestea sunt lucrurile cele mai de preţ din viaţa mea, fără nicio altă interpretare. Prin urmare, nu vreau să-i "împart" cu nimeni.
Astăzi, încalc codul însă, şi postez câteva rânduri despre bunicul din partea mamei, decedat în urmă cu doi ani şi jumătate.
Unul dintre verişorii mei din Spania, venit în ţară, mi-a spus că a găsit un site, în care apare bunicul nostru. Urgent, am intrat pe net! L-am găsit aici. Din păcate, nu ştim germană pentru a traduce textul, dar, intuim despre ce e vorba.
Bunicul a fost, după ieşirea la pensie, recunoscut ca unul dintre cei mai buni meseriaşi din judeţ şi poate şi din ţară, în ceea ce priveşte crearea şi asamblarea unei trăsuri originale, aşa cum vedeţi doar prin filme. În anii '90, avea comenzi de la italieni, nemţi, americani etc. Mergea pe la expoziţii în ţară (Bucureşti, Timişoara, Cluj etc.), şi era un om care, făcea foarte bine ceea ce făcea.
După deces, am tot zis că o să îi fac un blog, sau ceva, în care să postez fotografii cu lucrările lui. Chiar merită să fie văzute.
Timpul a trecut, şi nu am făcut ce mi-am promis. Astăzi, văzând saitul, mi-am dat seama că au ajuns străinii să scrie despre el, şi să-l "promoveze"... Parcă, ...nu mi-a picat tocmai bine. Am avut senzaţia că NOI trebuia să facem asta, nu alţii.. dar, înainte de orice altceva, ne-a făcut bine să-l vedem acolo.
PS1: o să revin cu fotografii mult mai frumoase ale trăsurilor. Mâna şi mintea lui, au creat ARTĂ!
PS2: cel mai mult îmi plăceau cărucioarele micuţe pe care le făcea, în care erau aşezate flori. Arătau minunat.

Richard Wagner - Walkurenritt

allah e mare

Asta spun musulmanii. Britanicii spun că "până la mijlocul secolului 21, o cincime din populaţia Uniunii Europene va fi musulmană", potrivit ziarului Adevărul, care la rându-i citează The Telegraph.
Unu la mână: eu m-am săturat de studiile englezilor. Ăştia, fac studii să afle cele mai aiurite chestii, care, nici măcar nu contează.
Doi la mână: studiul acesta, s-ar putea să fie cât se poate de bine realizat din punct de vedere ştiinţific, şi atunci să nu fie inutil.
Trei la mână: după 11 septembrie 2001, toţi, parcă, au luat-o razna referitor la musulmani. Îi acuză, îi suspectează, îi ţin închişi la Guantanamo Bay, fără a fi acuzaţi de infracţuni şi comit asupra lor atrocităţi de nedescris.
Ori, atentatele teroriste (căci de aici porneşte "morişca" multor discuţii) sunt comise de extremişti musulmani fără nici o valoare pentru religia şi cultura islamică. Persoane frustrate, uşor manipulabile, unii cu studii superioare chiar, alţii doar cu şcoala vieţii, reuşesc să semene moartea, durerea şi teama în lume. De aici, o groază de teorii...
...Şi în această cheie poate fi citit ceea ce scrie în ziar, adică, vor fi mulţi musulmani, deci, vai de noi! Să fim serioşi! Musulmanii, au o cultură de mii de ani, prin care, la un moment-dat au civilizat Europa.
Dacă ignori un lucru, nu înseamnă că el şi dispare sau se îmbunătăţeşte, deci, şi dacă o să fie musulmani grămadă în Europa, dacă se reuşeşte un dialog de ambele părţi, cu bune intenţii, problemele ar putea fi minore.
Doar nu o să mă apuc acum, să îmi fie teamă de ce o să fie peste 50 de ani, am temeri mult mai apropiate, şi ca timp şi ca spaţiu, aşa că, englezii să rămână cu studiul lor cu tot.
PS: Poza e a unei pagini din Coran.

cu Fiscul pe ei

Tabloidul, Libertatea, prezintă "cazul nefericit" al unor celebrii (în lumea lor) manelişti - Guţă, Carmen Şerban şi alţii, care, sunt nemulţumiţi că statul le va impozita imensul "dar" pe care aceştia îl primesc la nunţi, botezuri, înmormântări, serbări şcolare sau unde mai prestează. Era şi cazul, dar, trebuie creat cadrul legal, cât mai curând.
Banii maneliştilor în vremurile astea, nu scot România din criză, dar măcar, avem şi noi cetăţenii simpli o satisfacţie morală.
Redau câteva citate (pe care le găsiţi în ziar) din "clasici" ai momentului.
Nicolae Guţă - Şpaga vine ca un stimulent din partea angajatorului. Zău??
Carmen Şerban - Şpaga ... e meritul meu, cum să pui impozit pe cadou? Şi la Departamentul de Stat al SUA, orice cadou care depăşeşte o anumită valoare trebuie declarat şi impozitat. Carmen, eşti tu mai tare decât Hillary? Buf!
Adi de la Vâlcea - Şpaga e un lucru relativ, ca şi cum n-ar exista. Relativ... zici Adi? Cu relativitatea parcă era un alt tip. Ştiu, nu-ţi mai aduci aminte de el, nu era în "orchestra" ta.
Jean de la Craiova - Dacă tot au boală pe noi, trebuia să se nască şi ei aşa, cu darul cântatului de la Dumnezeu. Bineânţeles că nu plătesc impozit pe ce câştig la nunţi, pentru că nici nu am cum. Jeane, o să ai! E simplu, se crează cadrul legislativ şi zbang, contul tău va fi "reformat".
PS: Mă aştept la huiduieli din partea maneliştilor, dar am sentimentul că ei nu citesc acest blog.

dacă e sâmbătă, e muzică

fac cinste

Pentru că, astăzi, la mine pe blog a postat sub formă de comentariu, Şuţu, celebrul jurnalist de la "Cotidianul".
Acest mic copil al meu, blogul, care va împlini pe 13 august, 3 luni văd că are vizitatori de calitate.
De asemenea, o mai salut şi pe Angy, o persoană cu idei interesante şi pertinente. Angy, rămâne cum am stabilit, Rusia are crosa, deci implicit lovitura...
PS: Vă îndemn să serviţi un pahar de şampanie, e rece, e bună şi e gratis...de data asta :)!

confesiunile unui învins

Puteţi citi aici editorialul lui Mircea Cărtărescu din EvZ.

my name is

JR Hrebenciuc.

pur şi simplu, POLI

Meciul dintre Poli Timişoara şi Şahtior Donekţ, a fost de nota 10. De fapt, POLI TM, este o echipă de 10. Bravo!!!!
Aici puteţi urmări un filmuleţ super, postat pe YT despre Poli.

am fost în madagascar

...În mod imaginar, recent. Dacă vreţi să râteţi cu maaare poftă, Madagascar- Escape 2 Africa, e reţeta, pe care, eu, v-o recomand călduros. Dacă, nu aţi văzut şi partea întâi, e MUSAI să o vedeţi.
Aşadar, vizionare plăcută!
PS 1: Replica preferată - unul dintre pinguini: -"Am pierdut primul motor (al avionului)/- Iar motorul al doilea, nu mai e bun de nimic". La care, replica pinguinului- căpitan, este: "-Atenţiune! Vă vorbeşte căpitanul. Am o veste bună şi una proastă. Vestea bună e că vom ateriza, imediat. Vestea proastă e că, de fapt, aterizăm prăbuşindu-ne!!! Vă mulţumim că aţi ales să zburaţi cu noi!!!!".
PS 2: Merci vecine, Dani, de pontul cu descărcatul filmului.

moldova moluştelor

În urmă cu câteva zile, Republica Moldova, a avut parte de un proces electoral anticipat datorat situaţiei politice tensionate, creată încă din primăvara acestui an.
Nu am postat nimic legat de alegerile de pe 29 iulie, din simplul motiv că am aşteptat deznodământul, deznodământ, pe care nu-l cunoaştem practic nici acum.
Europa a fost cu ochii pe moldoveni, noi am fost cu ochii pe ei, ei au fost cu ochii spre Moscova, unii dintre ei ce-i drept, dar majoritari.
Cine a câştigat şi cine a pierdut aceste alegeri? A câştigat Voronin, indiferent cum am întoarce situaţia, şi au pierdut, evident, toţi oamenii care meritau şansa de a scăpa de el şi de cutumele lui.
Nici M. Lupu, nici vreun alt politician moldovean, nu par a face faţă sistemului voronian de la Chişinău. În primăvară, tineri manifestanţi au fost maltrataţi de către autorităţi, unii chiar au murit. S-au expus ei în acest mod pentru un individ ca M. Lupu, Z. Greceanîi sau V. Tarlev. ? Nu cred!
Vroiau altceva, păcat că cei mai mulţi, şi mai în vârstă din Moldova nu au înţeles, ce...
PS: explicaţie foto - domnul cu crosa de golf e Rusia, doamna e România, iar mingea de golf e...Moldova.

serviciile poştale din "anatomia lui grey"

O melodie pe care am ascultat-o de sute de ori, şi pe care am auzit-o prima dată în serialul "Anatomia lui Grey".