Are 84 de ani, umblă puţin greoi- însă are sprijin un baston, e la curent cu toate ştirile din Oraşul Zeilor (le află când merge la biserică), întodeauna proaspăt bărbierit, poartă ochelari mari cu ramă maronie, groasă (dar numai când citeşte, că e ocoş :)), are nişte ochi căprui foarte vioi şi e foarte energic. Nu e dus de spate, are părul alb-alb şi un contiuu zâmbet pe buze. Cel puţin aşa îl ştie lumea. Că necazuri a avut destule şi Domnul D.
Vicii? Alcool destul de rar, doar la chefuri şi atunci doar câte o ţuică ardelenească sau vin roşu. Fumat- niciodată. Femei? Păi, femei au fost câteva ...până s-a însurat, de-atunci doar una, soţia lui.
Ea era perfectă nu pentru că era soţia lui, ci pentru că reuşea să îl facă pe el să fie perfect.
La viaţa lui a avut serviciu bunicel, acum, pensia zice că e mulţumitoare pentru el, nu are coopii, e văduv şi îl sufocă singurătatea...asta e cea mai grea "boală" a lui...singurătatea.
Domnul D, are neamuri, are prieteni, are chiar şi nişte "tineri" (de peste 45 de ani) ,cum le zice el, care au grijă de el şi de casă, dar n-are niciodată cu cine vorbi când vrea să vorbească. Căci, uneori nu vrea...şi atunci se adună mulţi, tocmai să îl asculte...
Are şi un "interes" aparte- scrie. Şi-a scris ultimele dorinţe pentru înmormântare (unde şi cum să fie înmormântat, cu ce haine, ce lasă fiecăruia). Nu e un testament formal făcut prin notariat, e un testament "informal", zice că "ei" nu-l prea cunosc...
Parcă "mai bine" îl cunoşteau când trăia Ioana, soţia, acum e altfel de-atunci.
Niciodată nu a vrut ca ea să moară înaintea lui, dar "acolo SUS" s-a hotărât altfel. El a acceptat decizia, dar încă nu s-a resemnat, nu a trecut decât un an de-atunci...
Nu mai vrea să treacă încă un an, pur şi simplu nu mai vrea...
Vă ziceam că scrie. Da, şi scrie simplu, din inimă şi foarte profund. El a fost toată viaţa "orăşan de la ţară", şi asta i-a plăcut teribil, altfel, nici nu avea cum să fie!
Viaţa lui a fost romanul pe care, încă, nu l-am citit. Poate, nu am citit destul. Ce bine că l-am întâlnit,... păcat că doar acum, nu o să apuce să-mi spună sfârşitul poveştii...
"Poartă-te cum ţi-e portul şi vorbeşte cum ţi-e vorba. Să nu fi arogant şi încrezut.
Urăşte cearta şi vrajba dintre oameni.
Să nu pleci niciodată undeva certat, căci, nu se ştie ce ţi se poate întâmpla, iar la urmă regreţi mult. La fel nu este bine să adormi supărat sau certat, neştiind ce poate să fie între timp.
Viaţa e amăgitoare ca şi roua de sub floare şi se duce dimineaţa, tot aşa trece şi viaţa.
Nu sării niciodată grăbit, hop în joc, gândeşte mult înainte de a croi, măsoară de multe ori şi taie o dată. La fel, nu vorbii înainte de-a gândi.
Să nu te gândeşti niciodată la răul ce ţi-l pot face alţii, ci să te gândeşti la binele ce-l poţi face tu pentru alţii.
Nu mă socot că sunt simpatic, numai puţin cam hazliu :)
Nu-mi dau viaţa pentru bani, nici prietenii pe duşmani".
PS: poza e de pe Internet, el nu ştie ce e ăla Internet, şi nu vrea să rămână fără suflet. Crede, că pe Internet... te pierzi.
Vicii? Alcool destul de rar, doar la chefuri şi atunci doar câte o ţuică ardelenească sau vin roşu. Fumat- niciodată. Femei? Păi, femei au fost câteva ...până s-a însurat, de-atunci doar una, soţia lui.
Ea era perfectă nu pentru că era soţia lui, ci pentru că reuşea să îl facă pe el să fie perfect.
La viaţa lui a avut serviciu bunicel, acum, pensia zice că e mulţumitoare pentru el, nu are coopii, e văduv şi îl sufocă singurătatea...asta e cea mai grea "boală" a lui...singurătatea.
Domnul D, are neamuri, are prieteni, are chiar şi nişte "tineri" (de peste 45 de ani) ,cum le zice el, care au grijă de el şi de casă, dar n-are niciodată cu cine vorbi când vrea să vorbească. Căci, uneori nu vrea...şi atunci se adună mulţi, tocmai să îl asculte...
Are şi un "interes" aparte- scrie. Şi-a scris ultimele dorinţe pentru înmormântare (unde şi cum să fie înmormântat, cu ce haine, ce lasă fiecăruia). Nu e un testament formal făcut prin notariat, e un testament "informal", zice că "ei" nu-l prea cunosc...
Parcă "mai bine" îl cunoşteau când trăia Ioana, soţia, acum e altfel de-atunci.
Niciodată nu a vrut ca ea să moară înaintea lui, dar "acolo SUS" s-a hotărât altfel. El a acceptat decizia, dar încă nu s-a resemnat, nu a trecut decât un an de-atunci...
Nu mai vrea să treacă încă un an, pur şi simplu nu mai vrea...
Vă ziceam că scrie. Da, şi scrie simplu, din inimă şi foarte profund. El a fost toată viaţa "orăşan de la ţară", şi asta i-a plăcut teribil, altfel, nici nu avea cum să fie!
Viaţa lui a fost romanul pe care, încă, nu l-am citit. Poate, nu am citit destul. Ce bine că l-am întâlnit,... păcat că doar acum, nu o să apuce să-mi spună sfârşitul poveştii...
"Poartă-te cum ţi-e portul şi vorbeşte cum ţi-e vorba. Să nu fi arogant şi încrezut.
Urăşte cearta şi vrajba dintre oameni.
Să nu pleci niciodată undeva certat, căci, nu se ştie ce ţi se poate întâmpla, iar la urmă regreţi mult. La fel nu este bine să adormi supărat sau certat, neştiind ce poate să fie între timp.
Viaţa e amăgitoare ca şi roua de sub floare şi se duce dimineaţa, tot aşa trece şi viaţa.
Nu sării niciodată grăbit, hop în joc, gândeşte mult înainte de a croi, măsoară de multe ori şi taie o dată. La fel, nu vorbii înainte de-a gândi.
Să nu te gândeşti niciodată la răul ce ţi-l pot face alţii, ci să te gândeşti la binele ce-l poţi face tu pentru alţii.
Nu mă socot că sunt simpatic, numai puţin cam hazliu :)
Nu-mi dau viaţa pentru bani, nici prietenii pe duşmani".
PS: poza e de pe Internet, el nu ştie ce e ăla Internet, şi nu vrea să rămână fără suflet. Crede, că pe Internet... te pierzi.
povestea lui e similara cu a multor romani "transferati" de la tzara in "multilateralismul" de la oras...
RăspundețiȘtergerete astept la mine pe blog unde Gioana e consiliat de doi canibali americani....